Dragobetele este o sărbătoare populară românească, întâlnită mai ales în sudul ţării, în Muntenia, Oltenia şi Dobrogea. Se sărbătoreşte într-o dată fixă în fiecare localitate, dar data variază în funcţie de zonă. Se celebrează pe 24 sau 28 februarie, ori pe 1 sau 25 martie, în funcţie de regiune.
Sărbătoarea Dragobetelui are origini străvechi. Personajul Dragobete este moştenit de la daci şi a devenit un protector al tinerilor şi un zeu al iubirii. Dragobetele era zeul tinereţii şi al dragostei. Există multe legende populare legate de Dragobete. Dragobetele mai este numit “Cap de primăvară”, “Sântion de primăvară”, “Drăgostiţele”, “Năvalnicul” sau “Logodnicul Păsărilor”. El era fiul babei Dochia, un băiat frumos şi iubitor, care cucerea repede femeile. Dragobetele a devenit astfel simbolul dragostei la români.
Sărbătoarea Dragobetelui implică o simbolistică puternică. Dragobetele uneşte începutul şi sfârşitul: începutul primăverii şi renaşterea naturii, dar şi sfârşitul iernii şi al petrecerilor, pentru că începe Postul Paştelui. Pe vremuri, în ziua de Dragobete, tinerii îmbrăcaţi frumos se adunau în păduri şi culegeau primele flori ale primăverii. Sărbătoarea continua apoi cu o petrecere, cântece şi jocul numit “zburătorit”.
Când vremea era urâtă, tinerii se adunau într-o casă “să facă de Dragobete”, adică să petreacă, să se joace, să se împrietenească. Tinerii îşi crestau braţele în formă de cruce şi apoi şi le atingeau, devenind astfel fraţi de sânge pe viaţă.
Sursa foto: Marius Blana Photography
Sursă/preluare: CENTRUL NAŢIONAL ISSN BIBLIOTECA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI – TRADIȚII ȘI OBICEIURI LA
ROMÂNI
Institutor: Drăghici Monica Alina
Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă
Alexandria, Teleorman
Comments are closed.