Tezaurul României și contextul istoric
În timpul Primului Război Mondial, România, aflată sub presiunea invaziei Puterilor Centrale, a luat decizia de a muta tezaurul național în Rusia, considerată atunci un aliat de încredere. Acesta conținea:
- 91 de tone de monede istorice de aur, aparținând persoanelor private, companiilor și băncilor românești;
- 2,4 tone de lingouri de aur din rezerva Băncii Naționale a României (BNR);
- Documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare;
- Odoare bisericești din Moldova și Muntenia;
- Arhive, colecții și titluri de credit.
Mutarea tezaurului în Rusia (1916-1917)
În 1916, România a intrat în război de partea Antantei, însă a întâmpinat dificultăți majore pe două fronturi: în Transilvania și la Dunăre. Pentru a proteja aurul BNR, esențial pentru stabilitatea monetară, autoritățile au decis să îl transporte la Moscova.
Primele transporturi au avut loc în:
- Decembrie 1916, când aurul și valorile BNR au fost trimise în Rusia;
- Iulie 1917, când a fost efectuat al doilea transport.
Confiscarea tezaurului de către Rusia Sovietică
După Revoluția Bolșevică din 1917, Rusia a întrerupt relațiile diplomatice cu România, iar tezaurul românesc a fost confiscat de regimul sovietic. Această pierdere a avut un impact devastator asupra economiei românești, deoarece aurul era garantul emisiunii monetare și al stabilității financiare.
Încercări de recuperare a tezaurului
Problema tezaurului românesc a rămas un subiect tensionat în relațiile româno-ruse timp de peste un secol. De-a lungul timpului:
- BNR a păstrat evidența aurului pierdut până în 1943;
- În perioada comunistă, România și URSS au evitat discutarea directă a subiectului;
- În 2003, problema a fost reintrodusă pe agenda diplomatică;
- În 2016, la centenarul transportului tezaurului, BNR a reiterat intenția de a recupera valorile pierdute.
Comentariile sunt închise.