Tudor Vladimirescu și Revoluția din 1821 au reprezentat un moment crucial în istoria României, marcând sfârșitul domniilor fanariote și începutul modernizării statului. Într-un context de asuprire socială și fiscală, Tudor Vladimirescu a mobilizat poporul prin Proclamația de la Padeș, chemând la luptă împotriva nedreptății. Cu sprijinul boierilor pământeni și al pandurilor, a pornit spre București, însă conflictele interne și relațiile tensionate cu Eteria i-au fost fatale. Capturat de eteriști, a fost executat pe 27 mai 1821. Deși revolta a fost înăbușită, impactul său a fost uriaș, contribuind la eliminarea domnitorilor fanarioți și deschizând calea spre independență și reforme sociale.