Deportată cu întreaga familie în 1941 din Câmpulung Moldovenesc în Transnistria, pe când avea doar 14 ani, Sylvia Hoișie a supraviețuit celor 4 ani de lagăr și s-a întors în România.
În anul 1952 a susținut examenul de stat și a fost repartizată de către Ministerul Sănătății la Institutul Cantacuzino din Iași, unde a avut parte de îndrumarea bacteriologului Petru Condrea. În perioada respectivă au început să aibă loc o serie de cercetări în epidemiologie, unde a fost repartizată și Sylvia Hoișie.
Polidinul a apărut ca un concept românesc de înlocuire a Omnadinului (poate cel mai cunoscut imunomodulator din istorie) care era utilizat în anii dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial.
În acest context, o echipă de medici tineri, printre care și ea, a lucrat timp de 6 ani la realizarea polidinului. “Am folosit pentru acest preparat numai ingrediente românești. Microbii erau indigeni, tulpinile fiind izolate de la oameni bolnavi. Nu luam microbi din Franța ca să-i aducem în România”, mărturisește Sylvia. Între anii 1962-1963, echipa a reușit să obțină preparatul, începând ulterior munca de cercetare pe animale de laborator. În primăvara anului 1966, medicamentul a fost înregistrat la OSIM, însă nu înainte de a fi testate eventualele efecte adverse ale produsului. „L-am testat pe noi. Ne-am injectat șase zile la rând câte 2 ml de Polidin și toate reacțiile au fost bune. Și așa am primit dreptul de a-l produce.” În anii 70, Institutul Cantacuzino din Iași a fost dotat cu mașini de fiolat și aparatură modernă pentru perioada respectivă, în vederea facilitării producției de Polidin.
Sylvia Hoișie a ieșit la pensie în anul 2003. Producția de polidin a continuat până în anul 2012, iar în anul 2013 filiala Institutului Cantacuzino de la Iași și-a închis porțile, în urma deciziei luate de Consiliul de Administrație a Institutului de la București și de Ministerul Sănătății.
surse: www.antena3.ro, wikipedia.org
Comments are closed.