În lumea științei, există numeroase povești despre oameni ale căror merite au fost neglijate sau trecute sub tăcere. Una dintre aceste figuri este Ștefania Mărăcineanu, o savantă româncă ale cărei descoperiri în domeniul radioactivității artificiale au fost ignorate în favoarea unor nume mai celebre, precum soții Joliot-Curie. Deși a realizat experimente esențiale pentru viitoarele cercetări nucleare, istoria nu i-a oferit recunoașterea cuvenită.
Tinerețea și drumul spre știință
Ștefania Mărăcineanu s-a născut în 1882, la București și a fost atrasă de știință încă din tinerețe. După ce a absolvit Facultatea de Științe Fizico-Chimice în 1910, a început să predea la Școala Centrală din București, unde s-a remarcat prin inteligență și pasiunea pentru cercetare.
Însă destinul său avea să ia o întorsătură decisivă în 1922, când a ajuns la Paris pentru a studia radioactivitatea la faimosul Institut al Radiului, sub îndrumarea Mariei Curie. În acest mediu științific de prestigiu, Ștefania Mărăcineanu a făcut una dintre cele mai mari descoperiri ale carierei sale.
Descoperirea radioactivității artificiale
Studiind radioactivitatea poloniului, Mărăcineanu a observat că acest element poate induce radioactivitate în alte materiale. Aceasta a fost prima demonstrație a radioactivității artificiale, un concept esențial în dezvoltarea fizicii nucleare.
Această descoperire a fost prezentată în teza sa de doctorat la Sorbona, în prezența Mariei Curie. Însă, cu toate că rezultatele ei au fost publicate și recunoscute inițial de unii savanți, meritul său avea să fie umbrit mai târziu.
Cum a fost nedreptățită Ștefania Mărăcineanu?
În 1935, Premiul Nobel pentru descoperirea radioactivității artificiale a fost acordat lui Frédéric și Irène Joliot-Curie, fiica lui Marie Curie și soțul acesteia. Acest lucru a avut loc în ciuda faptului că Mărăcineanu făcuse această descoperire cu peste un deceniu înainte.
Ștefania Mărăcineanu a fost revoltată de această nedreptate și și-a exprimat public nemulțumirea. Într-un interviu din 1935, ea a afirmat că Irène Joliot-Curie a folosit observațiile sale fără a-i da credit. Mai mult, Irène Joliot-Curie însăși a recunoscut într-un ziar austriac că această descoperire era cunoscută deja de 10 ani.
Această recunoaștere indirectă nu a fost însă suficientă pentru a-i reda Ștefaniei Mărăcineanu meritul cuvenit, iar comunitatea științifică internațională a continuat să o ignore.
Alte contribuții remarcabile
Pe lângă cercetările în domeniul radioactivității, Mărăcineanu a realizat și alte experimente revoluționare:
- Prima ploaie artificială din lume (1931) – folosind săruri radioactive, a reușit să provoace ploaie în Bărăgan, România.
- Studierea cutremurelor – a sugerat că radioactivitatea solului crește în zona epicentrului înainte de un cutremur, o ipoteză ce a deschis calea pentru cercetările moderne în predictibilitatea seismelor.
Excluderea din comunitatea științifică
Din păcate, ideile sale îndrăznețe au fost privite cu scepticism, iar comunitatea științifică a început să o izoleze. După ani de muncă și sacrificii, Mărăcineanu s-a întors în România, unde a continuat cercetările în condiții modeste.
Expunerea constantă la radiații i-a afectat sănătatea, iar în 1944, la vârsta de 62 de ani, Ștefania Mărăcineanu a murit de cancer, la fel ca mulți dintre pionierii radioactivității.
Moștenirea și recunoașterea târzie
Deși nu a primit Premiul Nobel și nu a fost recunoscută la adevărata sa valoare în timpul vieții, contribuțiile Ștefaniei Mărăcineanu la fizică rămân de o importanță majoră. În ultimii ani, tot mai mulți istorici ai științei au început să acorde atenție muncii sale și să sublinieze nedreptatea care i s-a făcut.
În 2019, Google a omagiat-o printr-un Doodle special, readucând numele său în atenția publicului internațional.
Ștefania Mărăcineanu este un exemplu clar al modului în care femeile de știință au fost deseori marginalizate și nedreptățite. În ciuda contribuțiilor sale excepționale, ea nu a primit recunoașterea pe care o merita, iar descoperirea sa a fost atribuită altora.
Astăzi, numele său trebuie să fie redescoperit și onorat, pentru că fără pionieri precum ea, știința modernă nu ar fi fost posibilă.
Comentariile sunt închise.