Anghel Saligny, un pionier în inginerie, s-a născut pe 19 aprilie 1854, în localitatea Şerbăneşti, din județul Galați. Este recunoscut la nivel mondial pentru inovațiile sale în proiectarea și construcția podurilor și silozurilor din structuri metalice și beton armat.
Silozurile de cereale din Galați și Brăila sunt considerate monumente istorice și reprezintă o parte importantă a patrimoniului tehnic și industrial local.
Bazându-se pe invenții și inovații proprii, Anghel Saligny a construit primul siloz din beton armat din lume. Conform concepției sale, fiecare siloz include 250 de compartimente de beton armat, având o capacitate totală de 25.000-30.000 de tone de cereale.
Inginerul român a dezvoltat o tehnologie care permitea încărcarea și descărcarea simultană a silozurilor.
Anghel Saligny a construit, în premieră mondială, silozurile din beton armat de la Galați și Brăila (gemene), la doar două decenii după ce francezul Joseph Monier a obținut, în 1867, primul brevet pentru elemente de construcție (grinzi, plăci, stâlpi) din beton armat, un material puțin studiat în acea vreme.
Istoricul Ioan Munteanu notează că istoria orașului Brăila a fost strâns legată, timp de secole, de istoria portului său, a cărui europenizare a început abia în 1883. Au fost construite docuri care includeau un întreg complex de cheiuri, dane, silozuri, magazii, rezervoare de petrol, căi ferate și șosele, precum și un bazin de iernat pentru vase.
„Silozurile de lângă Bazinul docurilor au fost construite între anii 1887 și 1 septembrie 1891. Șef al serviciului de construcții al docurilor din Brăila și din Galați a fost inginerul Anghel Saligny, părintele podului de la Cernavodă, iar șefi de șantier au fost inginerii Iarca și Sion. La executarea lucrărilor au participat firme olandeze, germane, franceze și române. Sistemul de silozuri a fost întrebuințat prima dată în America de Nord, extinzându-se apoi în Europa, în Germania și Rusia, unde stațiile de cale ferată erau prevăzute cu silozuri”, scrie istoricul Ioan Munteanu în lucrarea „Monumentele istorice ale orașului Brăila”.
Față de magaziile cu etaje, silozurile conservă mai bine cerealele, asigurând o manipulare mai eficientă și economisind considerabil spațiul construit.
„Construcția silozurilor a fost o operație deosebit de dificilă, selecția materialului trecând prin patru faze. Un jurnal al Consiliului de Miniștri prescria fierul ca material de construcție. După studii suplimentare, s-a renunțat la fier în favoarea cărămizii, apoi la cărămidă în favoarea betonului simplu, și în final s-a recurs la plăci de beton, sistemul Joseph Monier, care a fost pus în practică începând cu 1887. Astăzi, vorbim despre betonul armat, introdus în construcția silozurilor brăilene, pentru prima dată în țară, de Anghel Saligny”, relatează istoricul Ioan Munteanu în aceeași lucrare.
Comments are closed.