Secularizarea averilor mănăstirești reprezintă una dintre reformele fundamentale realizate de Alexandru Ioan Cuza în anul 1863, alături de reforma agrară. Această măsură a contribuit decisiv la modernizarea României, având implicații sociale, economice și politice de amploare.
Ce a însemnat secularizarea averilor mănăstirești?
Secularizarea a presupus trecerea proprietăților bisericilor și mănăstirilor închinate în proprietatea statului român. La momentul adoptării legii, un sfert din suprafața arabilă a țării era deținut de mănăstirile aflate sub influență greacă, iar veniturile anuale generate (aproximativ 7 milioane de franci) erau cheltuite de călugării greci, fără beneficii pentru populația locală.
Contextul istoric al reformei
Problema mănăstirilor înstrăinate a apărut cu mult timp înaintea lui Cuza. Domnii și boierii obișnuiau să doneze moșii și bunuri mănăstirilor, iar cu timpul aceste donații au devenit surse de venit pentru Patriarhia Constantinopolului și mănăstirile grecești. Acest lucru a condus la acumularea unor averi impresionante, iar călugării străini erau exceptați de la obligațiile fiscale către stat.
Măsuri anterioare și rezistență externă
- Regulamentul Organic a introdus obligativitatea plății taxelor, dar măsura nu a fost respectată.
- Sprijinul acordat de Rusia și Imperiul Otoman Patriarhiei de la Constantinopol a făcut dificilă reglementarea problemei.
- În 1859, Poarta Otomană a scutit mănăstirile de plata contribuțiilor. Drept răspuns, guvernul lui Cuza a sechestrat veniturile acestora.
Adoptarea legii secularizării
În martie 1863, consiliul de miniștri a decis ca limba română să fie limba oficială în slujbele bisericești, înlocuind limbile străine folosite până atunci. Cu toate acestea, călugării greci au încercat să părăsească țara, luând cu ei obiecte de valoare. Autoritățile au intervenit pentru a proteja patrimoniul național.
Adoptarea legii – 17/29 decembrie 1863
Legea prevedea că toate averile mănăstirești închinate și neînchinate devin domenii ale statului român. Printre acestea se numărau:
- 75 de mănăstiri: 44 din Țara Românească și 31 din Moldova.
- 560 de moșii: 366 în Țara Românească și 194 în Moldova.
Astfel, aproximativ un sfert din teritoriul arabil al țării și numeroase păduri au fost transferate în proprietatea statului.
Reacția externă și refuzul compensațiilor
Pentru a rezolva situația pe cale amiabilă, guvernul a oferit o compensație de 30 milioane de franci călugărilor greci. Oferta a fost refuzată, în speranța unei intervenții a puterilor garante (Turcia, Rusia și Austria). Cu toate acestea, guvernul condus de Mihail Kogălniceanu a continuat implementarea reformei.
Impactul secularizării asupra României
- Moșiile recuperate au format Domeniile Statului.
- Proprietățile au fost împărțite țăranilor în cadrul reformei agrare din 1864.
- Legea a contribuit la formarea patrimoniului național și la modernizarea statului român.
Concluzie
Secularizarea averilor mănăstirești a fost o măsură esențială pentru consolidarea statului român modern. Deși a întâmpinat opoziție internă și externă, Alexandru Ioan Cuza și guvernul său au reușit să pună bazele unei reforme ce a generat beneficii pe termen lung pentru societatea românească. În 1886, sub domnia lui Carol I, Parlamentul a declarat definitiv închisă problema mănăstirilor închinate.
Comments are closed.