Petrolul, supranumit „aurul negru“, este una dintre resursele naturale cele mai valoroase și influente ale lumii moderne, cu un impact semnificativ asupra dezvoltării economice și sociale la nivel global. România joacă un rol crucial în istoria mondială a petrolului, având o legătură strânsă și indisolubilă cu evoluția acestei resurse. În țara noastră, a fost construită prima rafinărie din lume, un eveniment care a marcat un pas important pentru întreaga civilizație și a pus bazele primei industrii globale. De asemenea, Bucureștiul a fost primul oraș din lume iluminat public cu petrol lampant, un alt moment definitoriu în istoria energiei.
Petrolul, care a devenit de peste un secol „suveran între combustibili“, a dominat economia și civilizația mondială, generând conflicte și competiții acerbe între mari puteri, trusturi și state. Versatilitatea sa, fiind utilizat în iluminat, încălzire, construcții, medicină și războaie, l-a consacrat drept combustibilul ideal al modernității. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste utilizări nu a fost decisivă în definirea sa, dar, în ansamblu, petrolul a fost proclamat fără rețineri ca REGE al economiei moderne, devenind ulterior fundamentul primei industrii globale, conform afirmațiilor lui Constantin Dobrescu și Carmen Băjenaru în lucrarea „Petrol, politică și cultură la Ploiești“.
Istoria petrolului pe teritoriul României este străveche, datând încă din perioada Daciei Romane. Conform istoricilor, resursele de petrol erau cunoscute și exploatate încă din acea vreme, iar urme ale „aurului negru“ au fost descoperite pe ceramică din secolul al II-lea. În Evul Mediu, petrolul era cunoscut sub numele de păcură, iar abia în epoca modernă și contemporană a început să joace un rol central în dezvoltarea economică a țării.
Prima rafinărie din lume a fost construită la Ploiești în decembrie 1856 de către Teodor Mehedințeanu, un pionier al industriei petroliere. Această rafinărie a marcat începutul distilării industriale a țițeiului, deschizând calea pentru dezvoltarea ulterioară a industriei petroliere românești. Frații Mehedințeanu, Teodor și Marin, au obținut concesiunea iluminării cu gaz lampant a Bucureștilor și Ploieștilor, transformând capitala României în primul oraș din lume iluminat public cu petrol. Petrolul lampant produs la Ploiești era de o calitate superioară, fiind incolor, inodor și arzând cu o flacără luminoasă constantă, fără a produce fum sau reziduuri.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, industria petrolieră românească a început să se dezvolte rapid. Pe la 1870-1880, aproximativ 90% din industria de țiței se afla în mâinile românilor, industria având astfel un caracter predominant național. Principalii exploatatori de zăcăminte proveneau din rândurile proprietarilor de perimetre petrolifere, printre care se numărau familiile Mehedințeanu, Monteoru, Stănculescu, Mateescu, Grigorescu și Câmpeanu.
În anul 1880, producția de petrol a României a atins 15.900 de tone, iar în 1895, statul român a adoptat prima lege a minelor, care a permis infuzia de capitaluri străine în industria petrolieră românească. Această lege a contribuit la apariția unor companii petroliere importante, cum ar fi Steaua Română, înființată cu capital german în 1895. Această companie a construit la Câmpina cea mai mare și modernă rafinărie din Europa, cu o capacitate inițială de 1.200 de tone pe zi.
Un alt jucător major în industria petrolieră românească a fost Societatea Astra Română, constituită în 1910 și care a aparținut trustului olandez Royal Dutch Shell până în 1947. De asemenea, alte companii importante au fost Româno-Americană, fondată în 1904 ca filială a Standard Oil deținută de magnatul J.D. Rockefeller, Vega, Creditul Petrolifer, Concordia și Societatea de Petrol Franco-Română.
Până la începutul Primului Război Mondial, industria petrolieră românească a continuat să se extindă, însă s-a confruntat cu provocări, cum ar fi lipsa de organizare centralizată. Primele încercări de formare a unor cartelizări ale rafinăriilor au avut loc la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, cu scopul de a asigura desfacerea lampantului pe piața internă.
În mediul urban, distribuția petrolului era realizată de la depozitele angrosiștilor către consumatorii finali prin diverse mijloace, inclusiv căruțe sau manual, iar în mediul rural, de către negustori ambulanți. Petrolul a revoluționat viața satelor, aducând lumina în casele oamenilor și contribuind la mecanizarea muncii agricole.
În perioada interbelică, au apărut noi produse derivate din petrol, cum ar fi combustibilul special pentru calorifere și cocsul de petrol, acestea devenind esențiale pentru încălzirea centrală, un confort modern care s-a răspândit rapid în construcțiile din acea epocă.
România a fost astfel nu doar un pionier în industria petrolieră mondială, dar și un exemplu de dezvoltare rapidă și inovatoare în acest sector, influențând decisiv evoluția economică și socială atât pe plan național, cât și internațional. Această moștenire continuă să fie o parte esențială a istoriei și identității naționale, subliniind importanța petrolului în transformarea lumii moderne.
indisolubil istoria mondială de România. În ţara noastră a fost construită prima rafinărie din lume, un pas important pentru întreaga civilizaţie, care a pus bazele primei industrii a lumii, iar Bucureştiul a fost primul oraş iluminat cu petrol lampant.
„Devenit de peste un secol «suveran între combustibili», petrolul a dominat cu autoritate economia şi civilizaţia lumii, determinând la nivel global sau zonal o permanentă luptă de interese între trusturi, state şi mari puteri. A devenit combustibilul ideal, produsul cu «prea multe utilizări», iluminat, încălzit, în războaie, în construcţii şi ca medicament, însă «nici una hotărâtoare». Cu toate acestea, a fost proclamat fără reţinere REGE al economiei moderne, devenind ulterior baza primei industrii a lumii“, afirmă Constantin Dobrescu şi Carmen Băjenaru în lucrarea „Petrol, politică şi cultură la Ploieşti“. Pe teritoriul României, resursele de petrol sunt cunoscute şi exploatate, potrivit istoricilor, încă din perioada Daciei Romane.
Urme ale „aurului negru“, numit atunci picula, au fost găsite pe ceramică din secolul al II-lea. Din secolul al XIII-lea, în Evul Mediu românesc, petrolul a început să fie cunoscut sub numele de păcură. Abia în epoca modernă şi în cea contemporană a început să joace un rol cheie în dezvoltarea economică a ţării. Prima ţară din lume cu producţie de petrol înregistrată oficial România a fost prima ţară din lume cu o producţie de petrol înregistrată oficial în statisticile internaţionale. „The science of petroleum“ certifică în 1938, faptul că România a fost prima ţară din lume cu o producţie de petrol, în anul 1857, de 275 de tone înregistrată în statisticile internaţionale. A fost urmată de SUA în 1859, de Italia în 1860, de Canada în 1862 şi de Rusia în 1863. De la cele 275 de tone înregistrate în 1857, în 1900, România înregistrează o producţie de 250.000 de tone şi ajunge la peste 1,7 milioane de tone în 1914.
Sursa foto: Rompetrol
Comments are closed.