Fundaţia Gojdu, o afacere cu aur şi imobile de 3 miliarde de euro. Acum aproape 150 de ani, un român vizionar a creat un plan de investiţii pentru viitorul neamului. O avere pe care acelaşi neam a risipit-o, însa. Din neputinta, prostie sau indolenţă, averea Gojdu s-a dus pe apa sâmbetei.
De la înfiinţare, averea Fundaţiei Gojdu a crescut an de an. Prin investiţii succesive, administratorii fondurilor au ridicat fundaţia pana la stadiul de a fi recunoscută, înainte de primul razboi mondial, drept cea mai importantă fundaţie privata din Imperiul habsburgic. În 1870, vistieria fundaţiei conţinea 200.000 florini, in 1877 – 1.099.690 florini, in 1890 – 1.197.981 florini, in 1897 – 1.702.981 florini, in 1899 – 1.846.717 florini, in 1907 – 7.340.317 coroane (1 florin = 2 coroane), 1910 – 6.927.600 coroane, iar până în 1918 valoarea patrimoniului Fundaţiei Gojdu depăşise deja suma de 10 milioane coroane.
Din verificările Fundaţiei Gojdu din Sibiu reiese că într-o bancă din Austria există o parte din averea lăsată moştenire studenţilor români, sub formă de aur. Acest lucru ar putea explica dorinţa de a şterge urmele acestui act de caritate vechi de 150 de ani
În 2005, Guvernul Tăriceanu a încheiat cu guvernul ungar un act juridic prin care patrimoniul era renaţionalizat de statul ungar, Fundaţia Gojdu, în varianta gândită de Emanuil Gojdu, era desfiinţată, iar testamentul, anulat.
Actul prevedea înfiinţarea unei noi fundaţii, în Ungaria, care să se ocupe doar de studenţii români aflaţi acolo, cu fonduri puse la dispoziţie de statele român şi maghiar, dar nu mai spunea nimic despre banii lăsaţi de Emanuil Gojdu.
Documentul a fost conceput de Mihai Răzvan Ungureanu, în calitate de ministru de externe. Acest acord a stârnit, cum era de aşteptat, nemulţumirea Bisericii Ortodoxe Române. În urma scandalului care a urmat, Parlamentul a respins iniţiativa şi a repus Fundaţia Gojdu de la Sibiu în drepturile ei.
Comments are closed.