Cercetările realizate recent cu ajutorul tehnologiei LiDAR au scos la iveală informații uimitoare despre ținutul cetăților dacice din Hunedoara și despre sistemele militare folosite de daci și romani, în timpul războaielor de la începutul secolului al doilea. LiDAR, un sistem electronic ce face parte din familia senzorilor Time Of Flight (ToF), măsoară distanța până la cel mai apropiat obstacol printr-un protocol de comunicare, oferind date precise despre terenuri și structuri ascunse sub vegetație densă. Tehnologia modernă de scanare și cartografiere prin satelit (LiDAR) a fost folosită pentru cercetarea unor așezări dacice, iar descoperirile realizate de oamenii de știință sunt uimitoare. Cetățile dacice și sistemele defensive ale anticilor erau mult mai vaste decât au putut fi identificate până în prezent.
Cetatea dacică Fețele Albe, aflată în vecinătatea capitalei dacilor – Sarmizegetusa Regia, a fost descoperită la începutul anilor 1800. Atunci, autoritățile fiscale din Transilvania au cercetat ținutul cetăților dacice, animate de vestea descoperirii unor tezaure antice prețioase de monede de aur. Campaniile arheologice din perioada 1965 – 1973 au scos la iveală rămășițele mai multor locuințe și temple, dispuse pe terasele întărite cu ziduri masive de calcar. În deceniile următoare, așezarea ascunsă de păduri nu a mai fost cercetată sistematic de arheologi, fiind în schimb scormonită de căutătorii de comori și vizitată de diverse grupuri.
Oamenii de știință care au studiat-o recent, folosind tehnologia LiDAR, de scanare și cartografiere laser, au făcut aici o serie de descoperiri uimitoare. Deși se credea că așezarea antică este formată din 20 – 30 de terase, folosirea tehnologiei LiDAR a arătat că Fețele Albe era mult mai întinsă. Cetatea ocupa un munte întreg, acum acoperit complet de pădure și este mai veche decât Sarmizegetusa Regia. Modelul digital de teren (DTM) derivat din LiDAR dezvăluie o adevărată surpriză: situl este mult mai larg, ocupând toată latura sudică a dealului, pe doi kilometri, de la pârâul Arsurii până la fortificația de pe Dealul Grădiștii și are aproape 200 de terase, de zece ori mai mult decât s-a crezut inițial. Terasele sunt cel mai adesea aliniate de-a lungul curbelor de nivel, iar astăzi sunt acoperite în întregime de păduri. Pe terase sunt vizibile urme ale numeroaselor construcții cu bază dreptunghiulară sau poligonală/circulară, conform cercetătorilor Aurora Pețan și Valeriu Sîrbu într-un studiu recent.
Cercetarea a scos la iveală și faptul că așezarea de pe Șesul cu Brânză datează, cel mai probabil, de la sfârșitul secolului al doilea î. Hr., fiind astfel mai veche decât Sarmizegetusa Regia, cu cel puțin o generație. Asemănarea dintre cele două centre este izbitoare, iar cronologia sugerează că situl de la Fețele Albe nu mai poate fi considerat un cartier al Sarmizegetusei Regia, ci, cel mai probabil, chiar locul în care ”s-a născut” Sarmizegetusa. Chiar dacă așezarea de pe Dealul Grădiștii a crescut ca dimensiune și importanță, cea de pe Fețele Albe a rămas cu siguranță un loc cu un statut aparte, cu o zonă sacră în centru.
Tehnologia LiDAR folosită recent în cercetările efectuate la cetatea dacică Piatra Roșie a oferit informații importante despre întinderea și rolul pe care cetatea de pe valea Luncanilor îl avea în Antichitate. Cetatea dacică Piatra Roșie a fost dezvelită la sfârșitul anilor ‘40 de arheologii conduși de Constantin Daicoviciu, iar primele concluzii arătau că așezarea ar fi avut un caracter militar, având rol de a apăra Sarmizegetusa Regia.
În ultimii ani, cetatea a fost cercetată, în premieră, cu ajutorul tehnologiei LiDAR. Studiul publicat de Aurora Pețan dezvăluie detalii despre amploarea pe care o avea așezarea în Antichitate. Analiza datelor furnizate de măsurătorile topografice și de scanarea LiDAR relevă o remarcabilă unitate de concepție în amenajarea acestei porțiuni de deal, evidențiind terasele și lasând în plan secund fortificațiile. Platoul și terasele estice aparțin unui singur ansamblu cu suprafața de circa 26.000 metri pătrați, conceput unitar și care se înscrie într-un perimetru regulat, aproape rectangular. Studiul mai relevă că așezarea dacică era compusă din cel puțin 13 terase, amenajate prin nivelarea vârfului muntelui, care puteau susține reședințe aristocratice, turnuri, temple, clădiri publice, locuințe sau ateliere. În mijlocul ei, o dolină acoperită în prezent cu bolovani și rămășițe ale construcțiilor antice, ar fi corespondat cu o peșteră greu accesibilă aflată sub cetate.
Imagine orientativă.
sursa: stiripesurse.ro
Comments are closed.