Masacrul de la Lunca Prutului – 6 februarie 1941: Tragedia românilor uciși de grănicerii sovietici

Masacrul de la Lunca Prutului, petrecut între 6 și 7 februarie 1941, reprezintă una dintre cele mai tragice episoade din istoria românilor din Bucovina de Nord. Aproximativ 400 de români au fost uciși de grănicerii sovietici în timp ce încercau să traverseze râul Prut pentru a se refugia în România, după ocuparea Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică în iunie 1940.

Context istoric

După semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov în 1939, Uniunea Sovietică a anexat Bucovina de Nord, Ținutul Herța și Basarabia în iunie 1940. Locuitorii români ai acestor regiuni au fost supuși persecuțiilor, deportărilor și represiunii sovietice. Mulți dintre ei au ales să fugă spre patria-mamă, România, pentru a scăpa de regimul opresiv.

Masacrul de la Lunca Prutului

Pe timpul nopții de 6 spre 7 februarie 1941, un grup de români, proveniți din satele Mahala, Ostrița, Ceahor, Țureni, Horecea și Boian, au pornit spre granița cu intenția de a traversa râul Prut, aflat într-o stare de îngheț parțial.

Cu toate că grupul era format din civili pașnici, grănicerii sovietici i-au atacat cu mitraliere. Măcelul a fost devastator, iar conform relatărilor supraviețuitorilor, apele Prutului au fost înroșite de sânge.

Urmările masacrului

Pentru cei care au scăpat cu viață din acest atac, calvarul nu s-a oprit aici. La câteva zile după tragedie, sovieticii au arestat 43 de români, dintre care 14 au fost condamnați la moarte, iar restul deportați în lagărele din Gulag. Doar trei dintre deportați au supraviețuit încercărilor inumane.

După o perioadă de timp, familiile victimelor au reușit să recupereze o parte dintre trupurile celor uciși. Doar una dintre cele patru gropi comune a fost deschisă, iar victimele au fost reînmormântate în cimitirul din Mahala. Astăzi, 107 cruci albe fără nume stau drept martore ale acestei tragedii.

Comemorare

Masacrul de la Lunca Prutului nu a fost uitat. An de an, în prima duminică a lunii februarie, victimele sunt comemorate la Mahala, unde urmașii lor înalță rugăciuni și aprind lumânări în memoria celor pierduți.

Această tragedie este doar una dintre multele atrocități comise împotriva românilor sub regimul sovietic. Deportările și execuțiile au continuat în anii următori, afectând profund identitatea și structura demografică a regiunilor anexate.

Masacrul de la Lunca Prutului este un capitol dureros din istoria României, care nu trebuie uitat. Omagierea victimelor și menținerea memoriei lor vie reprezintă un act de respect și recunoaștere a suferințelor pe care le-au îndurat. Această pagină neagră a istoriei rămâne un simbol al luptei pentru libertate și al suferinței românilor din teritoriile ocupate.