Marița a fost o fată în vârstă de 15 ani din zona Timocului, care a fost împușcată de soldații Imperiului Otoman pe 9 ianuarie 1878, în timp ce ducea apă militarilor români din zona Smârdanului (astăzi Inovo). Această tragedie a transformat-o pe Marița într-un simbol al sacrificiului și al devotamentului pentru țară.
În timpul Războiului de Independență de la 1877, Marița s-a alăturat altor voluntari români din jurul Smârdanului, oferind ajutor Armatei Române. Ea făcea parte dintr-un grup de 37 de tinere fete care au sprijinit activitățile Serviciului Sanitar, aducând apă și hrană soldaților din tranșee. Marița a fost prima dintre cele cinci fete voluntare care și-au pierdut viața la Smârdan, căzând victimă în timpul unei misiuni de aprovizionare.
Pentru a onora sacrificiul Mariței, un monument din bronz supranumit „Marița” a fost inaugurat la Smârdan în 1905 de către aromâni, în apropierea Cimitirului militarilor români. Monumentul o reprezenta pe Marița ținând în mâna dreaptă o coroană și în cea stângă un ulcior cu apă, privirea ei fiind îndreptată spre est, spre liniile inamice. Din păcate, acest monument a fost distrus de bulgari prin dinamitare în 1917, iar autoritățile bulgare nu au permis reconstruirea acestuia.
În urma unei inițiative private a românilor din Timoc, un nou monument dedicat Mariței a fost dezvelit în anul 2001 pe malul Dunării, într-un parc din orașul Calafat. Realizat de un artist vasluian, monumentul este din piatră și o înfățișează pe Marița în costum tradițional. În mâna stângă fetița ține o găleată, iar în mâna dreaptă, o coroană. Montat pe un postament dreptunghiular, soclul are un basorelief care redă o scenă de luptă din Războiul de Independență. Pe latura dreaptă a soclului este fixată o placă din marmură albă cu inscripția: „In memoriam Marița fetița vlahă împușcată de turci la Smârdan în timp ce ducea apă soldaților români 1877.”
Comments are closed.