Lista cuvintelor românești moștenite din limba dacă

Circa 160 de cuvinte din limba română provin din fondul geto-dacic, conform unor lingviști. Totuși, dovezile legate de limba și alfabetul dacilor, precum și scrierile atribuite lor, sunt contestate. Printre cuvintele ciudate atribuite dacilor se numără rîmfă, sîmvea, dezgauc și zîrnă.

Lingviști și filologi renumiți, precum Ariton Vraciu, Ioan Iosif Rusu, Bogdan Petriceicu Hașdeu și George Pruteanu, au oferit explicații despre cuvintele din limba română care ar putea proveni din limba dacilor. Rădăcina geto-dacă a fost explicată prin identificarea cuvintelor arhaice ce nu își au originea în limbile cu care limba română a avut contact sau prin cele regăsite în limba albaneză, având un corespondent indo-european în aceasta.

Oamenii de știință au identificat peste 160 de termeni care ar putea proveni din limba vorbită de geto-daci. Unele sunt folosite frecvent în vorbirea curentă, iar altele au devenit aproape necunoscute. Printre acestea se numără rîmfă, sîmvea, dezgauc și zîrnă.

Printre cele mai puțin înțelese cuvinte cu origini arhaice din limba română se numără:

Abeș: folosit ca afirmație, însemnând „pre lege, pe cinste, pe credință”.
Buiestru: trap mărunt al calului, care permite călărețului să nu salte în șa.
Culbec: moluscă cu corp moale, cunoscută și ca melc.
Gordin: soi autohton de viță-de-vie, folosit pentru vin.
Ghiob: vas de lemn pentru păstrat brânză.
Hojma: înseamnă continuu, mereu, neîncetat.
Munună: coroană de flori purtată pe cap de fete.
Mosoc: câine mare ciobănesc.
Năsărâmbă: farsă, ispravă, șotie.

Lista cuvintelor a căror origine a fost atribuită limbii dacilor include termeni precum:

A: abeş, Abrud, abur, acăţa, adămană, ademeni, adia, aghiuţă, aidoma, ală, alac, aldea, ameţi, amurg, anina, aprig, argea, Argeş, arunca, azugă.
B: baci, baier, baligă, baltă, bară, Barbă-cot, barză, bască, batal, băga, băiat, bălan, balaur, beregată, boare, bordei, bortă, brad, brânduşă, brânză, brâu, brusture, bucur, buiestru, bunget, burghiu, burlan, burtă, burtucă, burtuş, butuc, butură, buză.
C: caier, caţă, căciulă, căpuşă, căpută, cătun, cioară, cioban, cioc, ciocîrlie, ciomag, cârlan, cârlig, codru, copac, copil, creţ, cruţa, cujbă, culbec, curma, curpăn, cursă, custură,
D: darari, daş, dărâma, deh, deretica, descăţa, descurca, dezbăra, desghina, dezgauc, doină, don, dop, droaie, dulău.
F: fărîmă.
G: gard, gata, gălbează, genune, ghes, ghiară, ghimpe, ghiob, ghionoaie, ghiont, ghiuj, gîde, gîdel, gordin, gorun, grapă, gresie, groapă, grui, grumaz, grunz, gudura, guşă.
H: hojma.
I: iazmă, iele.
Î: încurca, înghina, îngurzi, înseila, întrema.
J: jilţ.
L: leagăn, lepăda, lespede, leşina.
M: mal, maldac, mazăre, măceş, mădări, măgură, mălai, mămăligă, mărcat, mătură, melc, mehadia, mieru, mire, mistreţ, mişca, mânz, morman, mosoc, moş, moţ, mugure, munună, murg, muşat.
N: năpârcă, năsărâmbă, niţel, noian.
O: ortoman.
P: păstaie, păstra, pânză, pârâu, prunc, pururea.
R: raţă, ravac, răbda, reazem, ridica, rîmfă, rînză.
S: spânz, stăpân, stărnut, sterp, stejar, steregie, stână, străghiată, strepede, strugure, strungă, sugruma, suguşa, şale, şiră, şopârlă, şoric, şut, scăpăra, scrum, scula, scurma, sâmbure, sîmvea, sarbăd, Sarmisegetuza.
T: tare, traistă, tulei,
Ţ: ţap, ţarc, ţarină, ţăruş, ţundră, ţurcă.
U: uita (a se), undrea, urca, urcior, urdă, urdina, urdoare.
V: vatră, vătăma, vătui, viezure, viscol,
Z: zară, zăr, zburda, zestre, zgardă, zgîria, zgârma, zimbru, zîrnă.