Regele dac Koson, unicul suveran dac a cărui nume este înscris pe monedele de aur antice, evidențiază bogăția sa remarcabilă. Monedele care îi poartă numele au fost găsite în zonă cetăților dacice din Hunedoara și sunt considerate cele mai valoroase monede dacice.
Tezaurele impresionante de monede antice de aur au fost scoase la lumină în același areal, multe dintre acestea purtând semnătura regelui Koson, identificat de istorici ca fiind posibil urmaș al lui Burebista. Koson nu este menționat în documentele antice, spre deosebire de Cotiso, alt rege dac, despre care se crede că ar fi putut fi aceeași persoană cu Koson, conform unor istorici români.
Anneus Florus și Suetonius relatează despre interacțiunile dificile dintre daci și Imperiul Roman, sub conducerea lui Augustus, care a încercat să își consolideze relațiile prin căsătorii între familiile regale, un plan care nu s-a materializat.
Descoperirile de monede de aur Koson, simboluri ale opulenței lui Koson, au avut loc de-a lungul secolelor, prima dată în secolul al XVI-lea. Aceste descoperiri au continuat să apară în zonele Sarmizegetusa Regia și Grădiștea, atrăgând atenția și stârnind goana după aur.
De-a lungul timpului, s-au descoperit peste 1.000 de monede Koson, fapt ce continuă să fascineze atât istoricii cât și arheologii, cu privire la originea și rolul lor în istoria Daciei și a regelui Koson.
Monedele de aur Koson sunt considerate piese rare și de mare valoare, fiecare dintre ele cântărind aproximativ opt grame și fiind realizate prin tehnica baterii la cald. Aversul acestor monede prezintă un vultur așezat pe o ghioagă, ținând în gheare o cunună de lauri, în timp ce pe revers sunt reprezentate trei figuri îmbrăcate în stilul demnitarilor romani antici, textul fiind inscripționat în caractere grecești.
Dezbaterea asupra provenienței monedelor Koson este aprinsă în rândul istoricilor. Unii, precum Vasile Pârvan, argumentează că acestea nu indică neapărat o monetărie dacică, ci mai degrabă reflectă plățile primite de daci pentru serviciile lor ca mercenari în sudul Europei. Pe de altă parte, arheologul Iudita Winkler susține că monedele au fost făurite local, în una dintre cetățile dacice, și că reprezintă o dovadă a alianței regelui Koson cu Brutus, începând cu anul 43 î.Hr.
Tezaurele găsite în regiunea Transilvaniei, în special între Mureș și creasta Alpilor transilvăneni, sugerează că această zonă a fost un centru important al emiterii monedelor Koson. Descoperirile arheologice și numismatice au continuat să ofere noi perspective asupra complexității și amploarea rețelei comerciale și politice dacice.
De exemplu, în 1970, descoperirea unei monede Koson de către un muncitor forestier la Căprăreața, în apropiere de sanctuarele din Sarmizegetusa Regia, a reconfirmat raritatea și importanța acestor monede. Ulterior, arheologii au explorat zona și au descoperit mai multe artefacte antice, deși fără a găsi alte obiecte de aur.
Interesul pentru aceste monede a fost revitalizat după anii 1990, când detectoarele de metale au permis descoperirea a cel puțin 24 de brățări de aur și monede antice de aur în Sarmizegetusa Regia, demonstrând persistența bogăției dacice în regiune.
În concluzie, monedele de aur Koson nu doar că atestă abilitățile dacilor în domeniul metalurgiei și artelor, dar ilustrează și complexitatea interacțiunilor lor cu lumea romană și greacă. Aceste descoperiri continuă să fie o fereastră valoroasă spre înțelegerea istoriei și culturii dacice, deschizând noi căi de cercetare în studiul civilizațiilor antice europene.
surse foto: MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI
Comments are closed.