Cardinalul Iuliu Hossu: Un erou al Marii Uniri, întemnițat la Sighet de comuniști

Acesta s-a născut la 30 ianuarie 1885, în comuna Milaş care făcea parte din comitatul Cluj în acea vreme, iar acum din judeţul Bistriţa-Năsăud.

Iuliu Hossu, primul cardinal al românilor, a fost cel care a citit Proclamaţia Unirii Ardealului cu România în 1918 şi tot el a simţit ce înseamnă prigoana comunistă. A fost închis la Sighet.

„Credința noastră este viața noastră!”. Este testamentul primului cardinal al românilor, Iuliu Hossu. În timpul Primul Război Mondial, a fost preot militar în Transilvania şi în Ungaria.

În ziua de 1 decembrie 1918, pe când era episcop greco-catolic de Cluj, a rostit Actul de Unire la Alba Iulia, în fața a 100.000 de români. Avea numai 32 de ani. Alături de el se afla episcopul ortodox Miron Cristea, viitorul patriarh al României Mari. Un moment simbolic, care marca dorința tuturor românilor de a trăi uniți, indiferent de confesiune.

Tot episcopul Iuliu Hossu a fost cel care a dus regelui Ferdinand şi Reginei Maria hotărârea de unire a Transilvaniei cu Vechiul Regat. După 1918, a devenit episcop de Cluj şi apoi senator de drept.

A fost arestat în 29 octombrie 1948  și dus în arestul Ministerului de Interne. Este încarcerat la 31 octombrie 1948 la mănăstirea Dragoslavele, apoi la Mănăstirea Căldăruşani (27 februarie 1949).

În 24 mai 1950 este transferat, alături de ceilalți episcopi greco-catolici, la Penitenciarul Sighet. Condamnat prin  Decizia M.A.I. nr. 64 din 30 ianuarie 1952 la o pedeapsă administrativă de 24 luni, carea avea să fie majorată prin Decizia nr. 684 din 28 decembrie 1953  cu 24 luni.

La 4 ianuarie 1955 a fost transferat de la Sighet, alături de episcopii Ioan Bălan și Alexandru Rusu. Grav bolnav, este internat două zile mai târziu la Sanatoriul Gerota, iar la 2 februarie 1955, mutat la Spitalul „I.C. Frimu” din Bucureşti.

La 7 mai 1955 a fost mutat cu domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Curtea de Argeş, iar ulterior, la Mănăstirea Ciorogârla (la 12 iulie 1956).  La 17 august 1956 a fost mutat la Mănăstirea Căldăruşani, raionul Snagov. Prin Decizia M.A.I. nr. 6595 din 31 iulie 1964 i se stabileşte D.O. pe timp nelimitat în comuna Căldăruşani.

În aprilie 1968, Consiliul Securităţii Statului a hotărât ridicarea restricţiilor domiciliare, fără să-i permită revenirea la Cluj.

Grav bolnav, a murit la 28 mai 1970 la spitalul Colentina din Bucureşti. la vârsta de 85 ani, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic din Bucureşti.