La începutul anului 1945, România se afla într-o situație extrem de instabilă. Deși semnase armistițiul cu Puterile Aliate în septembrie 1944, țara rămăsese sub controlul Comisiei Aliate de Control, dominată de Uniunea Sovietică. Guvernul condus de generalul Nicolae Rădescu, instalat pe 6 decembrie 1944, încerca să mențină un echilibru fragil într-o Românie afectată de război și tulburări sociale.
Tensiunile au atins punctul culminant pe 24 februarie 1945, când o manifestație masivă organizată de Frontul Național Democrat (FND) în București a degenerat într-o confruntare violentă. Bilanțul tragic al zilei – patru morți și 27 de răniți – a oferit comuniștilor pretextul ideal pentru a cere demisia lui Rădescu și instalarea unui nou guvern, favorabil Moscovei.
Rolul Uniunii Sovietice și presiunile asupra Regelui Mihai
Pe 27 februarie 1945, la București sosește Andrei I. Vîșinski, comisar adjunct pentru Afaceri Externe al URSS. Misiunea sa era clară: înlăturarea lui Rădescu și impunerea unui guvern pro-sovietic.
Regele Mihai I a încercat să găsească o soluție echilibrată, propunând figuri politice moderate precum Nicolae Lupu, Barbu Știrbey și Gheorghe Avramescu. Însă sovieticii nu erau dispuși să negocieze. Pe 1 martie, Vîșinski îi dictează regelui varianta “acceptabilă” pentru Moscova: Petru Groza, liderul Frontului Plugarilor.
Presiunea sovietică a crescut:
✔ Ultimatumuri directe date regelui
✔ Manevre militare sovietice pe străzile Bucureștiului
✔ Amenințarea cu un plebiscit popular pentru a forța decizia
În fața unui pericol iminent și fără sprijin din partea SUA și Marii Britanii, Regele Mihai cedează. Pe 6 martie 1945, la prânz, acesta îl desemnează pe Petru Groza prim-ministru și îi încredințează formarea noului guvern.
Componența guvernului Petru Groza și începutul comunizării
Noua echipă guvernamentală era dominată de comuniști și aliații lor:
Principalii miniștri din cabinetul Groza:
- Gheorghe Tătărăscu – vicepreședinte și ministru de Externe (PNL-Tătărăscu)
- Lucrețiu Pătrășcanu – ministrul Justiției (PCdR)
- Teohari Georgescu – ministrul de Interne (PCdR)
- Gheorghe Gheorghiu-Dej – ministrul Comunicațiilor (PCdR)
- Dumitru Alimănișteanu – ministrul de Finanțe (PNL-Tătărăscu)
- Romulus Zăroni – ministrul Agriculturii (FP)
Un guvern-marionetă al URSS
Instalarea acestui guvern a marcat începutul procesului de comunizare a României. Printr-o combinație de represiune, propagandă și manipulare electorală, comuniștii vor prelua controlul total al țării în doar trei ani:
✔ În noiembrie 1946 – alegeri falsificate care au adus la putere Partidul Comunist
✔ În 1947, are loc “greva regală”, în care Regele Mihai refuză să promulge legi comuniste
✔ Pe 30 decembrie 1947, sub amenințarea sovietică, regele abdică, iar România devine Republică Populară
Concluzii: O zi care a schimbat destinul României
📌 6 martie 1945 a fost ziua în care România a intrat oficial în sfera de influență sovietică.
📌 A fost începutul dictaturii comuniste, care avea să dureze aproape 45 de ani.
📌 Guvernul Groza a fost primul pas spre transformarea României într-un stat comunist.
Această dată nu trebuie uitată, deoarece a marcat sfârșitul democrației interbelice și începutul uneia dintre cele mai întunecate perioade din istoria țării.
Întrebări frecvente (FAQ)
🔹 De ce a fost ales Petru Groza ca prim-ministru?
Petru Groza era considerat de sovietici un politician obedient și maleabil, capabil să implementeze politica URSS în România.
🔹 Cum a influențat Uniunea Sovietică decizia Regelui Mihai?
Prin presiuni politice, amenințări directe și demonstrații militare în București, sovieticii l-au forțat pe rege să accepte guvernul Groza.
🔹 Ce s-a întâmplat cu Nicolae Rădescu după demisia sa?
Rădescu a fost nevoit să fugă din România, temându-se de represaliile comuniștilor. A trăit în exil până la moartea sa.
🔹 Care a fost impactul guvernului Groza asupra României?
A fost începutul transformării României într-un stat comunist, prin control total asupra justiției, economiei și instituțiilor statului.
Comentariile sunt închise.