Corneliu Coposu: O viață de luptă și suferință pentru România

Un destin marcat de sacrificiu și curaj

Corneliu Coposu rămâne una dintre cele mai emblematice figuri ale luptei anticomuniste din România. Viața sa a fost un lung șir de suferințe, început cu anii de închisoare sub regimul comunist și continuat cu umilințele suferite chiar și după Revoluția din 1989.

Încă din tinerețe, Coposu a fost inspirat de patriotismul tatălui său și de idealurile promovate de mentorul său, Iuliu Maniu. Aceste influențe i-au modelat convingerile și i-au trasat un destin pe care l-a urmat cu o loialitate neclintită față de valorile democratice.

În ciuda anilor petrecuți în temnițele comuniste și a represiunilor îndurate, Corneliu Coposu nu a cedat niciodată. După 1989, a devenit vocea opoziției democratice, fiind atacat și umilit de urmașii comuniștilor pe care îi combătuse o viață întreagă.

O copilărie în umbra idealurilor naționale

Corneliu Coposu s-a născut la 20 mai 1914 în satul Bobota, județul Sălaj, într-o familie de preoți greco-catolici cu o tradiție puternică de luptă pentru drepturile românilor transilvăneni. Tatăl său, Valentin Coposu, a fost un protopop influent, militant pentru cauza românească și un apropiat al liderilor politici ai vremii.

De mic, Corneliu a fost educat în spiritul sacrificiului și al credinței. A urmat școala primară în satul natal, apoi Liceul „Vasile cel Mare” din Blaj, un centru al culturii și educației românești din Transilvania. Încă din adolescență, a fost influențat de idealurile naționale promovate de Partidul Național Țărănesc, formațiune politică ce milita pentru democrație și drepturile românilor.

Ascensiunea în politica națională

Coposu a studiat dreptul la Universitatea Regele Ferdinand din Cluj, unde s-a remarcat prin activismul său politic. În 1935, a fost ales președinte al Organizației Tineretului Universitar al PNȚ Cluj, iar doi ani mai târziu, a devenit secretar personal al lui Iuliu Maniu, unul dintre cei mai importanți lideri politici ai României interbelice.

Această apropiere de Maniu l-a transformat într-un personaj central al PNȚ și i-a definit întreaga viață. În perioada 1944-1947, a deținut diverse funcții politice, însă instaurarea regimului comunist a dus la eliminarea sa din viața publică și la începutul calvarului închisorilor politice.

Închisoarea și suferința sub regimul comunist

După alegerile fraudate din 1946, comuniștii au început o ofensivă împotriva Partidului Național Țărănesc, culminând cu Înscenarea de la Tămădău din 14 iulie 1947. Coposu, alături de alți lideri țărăniști, a fost arestat și condamnat la 15 ani de muncă silnică, sub acuzația de „activitate intensă contra clasei muncitoare”.

A fost întemnițat în cele mai dure închisori comuniste:

• Malmaison – locul de anchetă și tortură, unde deținuții politici erau forțați să facă mărturisiri false.
• Pitești, Gherla, Aiud – închisorile unde regimul de exterminare viza distrugerea morală și fizică a deținuților.
• Râmnicu Sărat – una dintre cele mai dure închisori, unde Coposu a petrecut ultimii ani de detenție în izolare completă.

În total, a stat 17 ani în închisoare, fiind eliberat abia în 1964, după decretul de amnistie a deținuților politici.

Domiciliul obligatoriu și tragedia familiei

După ieșirea din închisoare, Coposu a fost trimis în domiciliu obligatoriu în Bărăgan, în satul Rubla, unde a trăit sub strictă supraveghere timp de doi ani.

Soția sa, Arlette Coposu, fusese și ea arestată, acuzată de spionaj în favoarea Franței. După 14 ani de închisoare, a fost eliberată grav bolnavă de cancer, murind în 1966, fără a mai apuca să își revadă soțul în libertate.

Revenirea în viața politică și lupta cu neocomunismul

După 1989, Corneliu Coposu a devenit liderul opoziției democratice. A reactivat Partidul Național Țărănesc, devenit PNȚCD, și a luptat împotriva neo-comunismului reprezentat de Frontul Salvării Naționale (FSN) condus de Ion Iliescu.

A fost atacat violent de propaganda FSN, fiind acuzat de trădare și colaborare cu Occidentul. În ianuarie și iunie 1990, sediul PNȚCD a fost atacat de mineri, iar Coposu a fost amenințat cu moartea.

În ciuda acestor presiuni, a continuat să militeze pentru democrație, susținând Convenția Democratică, care în 1996 a reușit să învingă forțele postcomuniste la alegeri.

Moștenirea lui Corneliu Coposu

Corneliu Coposu s-a stins din viață la 11 noiembrie 1995. Moartea sa a fost un eveniment de mare impact în România, sute de mii de oameni venind la înmormântarea sa. Deși nu a beneficiat de funeralii naționale, figura sa a rămas un simbol al luptei pentru democrație.

Astăzi, numele lui Corneliu Coposu este asociat cu integritatea, patriotismul și rezistența în fața dictaturii. Numeroase străzi, instituții și monumente îi poartă numele, iar moștenirea sa continuă să inspire generații.

Corneliu Coposu a fost un luptător neobosit pentru libertate, un model de integritate și curaj. Viața sa, marcată de suferință, dar și de demnitate, rămâne un exemplu pentru toți cei care cred în valorile democrației.