Într-o decizie șocantă pentru industria românească și pentru comunitatea locală din Arad, fabrica de vagoane marfă Astra Rail Industries își închide porțile. Aproape 700 de oameni vor rămâne fără locuri de muncă începând cu vara acestui an.
Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Arad a fost notificată oficial despre concedierea colectivă care va afecta 699 de angajaţi din totalul de 777, o măsură drastică anunțată de Greenbrier, compania americană ce deține unitatea. Concedierile vor începe la sfârșitul lunii iunie.
Un colos industrial cu peste 120 de ani de istorie, închis în tăcere.
Fabrica din Arad nu este doar un simplu punct de producție – este un simbol al muncii și tradiției industriale românești. Înființată în 1905 pe baza uzinei MARTA, aceasta a devenit prima fabrică de automobile de pe actualul teritoriu al României, iar din 1921 s-a specializat în vagoane. De atunci, peste 250.000 de vagoane au fost produse aici – o realizare impresionantă care acum pare să fie ignorată în fața unor decizii strategice reci.
Motivele închiderii: costuri ridicate și infrastructură învechită
Greenbrier motivează închiderea prin „provocări accelerate de pe piaţa locală”, costuri operaționale în creștere și probleme logistice cauzate de vechimea fabricii. Deși compania susține că își va consolida producția în fabricile din Caracal și Drobeta Turnu Severin, rămâne întrebarea: de ce nu s-a investit în modernizarea fabricii de la Arad, în loc de închidere?
Consecințe sociale: aproape 700 de familii afectate.
Concedierea a 699 de persoane nu este doar o statistică, ci o dramă socială. Familii întregi vor rămâne fără venituri, într-un oraș care își pierde treptat identitatea industrială. Compania a declarat că va colabora cu sindicatele și autoritățile pentru a sprijini angajații, însă lipsesc detaliile clare privind măsurile de protecție sau reconversie profesională.
Istoria fabricii, tratată cu indiferență.
Fabrica din Arad a fost nu doar un furnizor de vagoane, ci și un centru de inovație și expertiză românească. Cu produse livrate în peste 35 de țări, aceasta a reprezentat un pilon strategic al industriei feroviare. Închiderea ei lasă un gol nu doar în economie, ci și în memoria colectivă.
O decizie care arată lipsa de viziune socială.
În loc să protejeze o comunitate și să investească în patrimoniul industrial românesc, Greenbrier a ales calea ușoară – închiderea. Concedierea a 700 de angajați într-o perioadă economică incertă este un act care ridică semne de întrebare serioase cu privire la responsabilitatea socială a marilor corporații. Statul, sindicatele și societatea civilă trebuie să răspundă și să nu lase această decizie să treacă nepedepsită moral.
Comentariile sunt închise.