Terorismul, definit ca utilizarea violenței pentru intimidare sau destabilizare politică, religioasă sau ideologică, a avut un impact limitat pe teritoriul României, fiind rareori întâlnit în istoria modernă. Totuși, două atentate teroriste din anii ’20 rămân în memoria colectivă ca episoade de o gravitate extremă, soldate cu numeroase victime și șocând societatea românească. Aceste incidente reflectă o perioadă tulbure din istoria interbelică, dominată de conflicte ideologice și tensiuni politice.
Context istoric: România în anii ’20
După Primul Război Mondial, România Mare s-a confruntat cu instabilitate politică și socială. Problemele legate de trasarea granițelor și influența crescândă a ideologiei comuniste, susținută de Uniunea Sovietică, au creat un climat propice pentru mișcările extremiste. Organizațiile comuniste, în special din rândul muncitorilor și al familiilor sărace din cartierele urbane, s-au infiltrat în structura socială a țării, iar printre susținători s-au numărat și membri ai comunității evreiești marginalizate.
Atentatul din Senatul României – 8 decembrie 1920
Unul dintre cele mai grave acte teroriste din istoria României a avut loc pe 8 decembrie 1920, în timpul unei ședințe a Senatului. O bombă artizanală, amplasată în sala principală, a explodat, provocând moartea a trei personalități de seamă:
- Dimitrie Greceanu – Ministrul Justiției,
- Demetriu Radu – episcop greco-catolic,
- Spirea Gheorghiu – senator.
Mai mulți oficiali, printre care Constantin Coandă (președintele Senatului) și episcopii Nifon și Roman Ciorogariu, au fost grav răniți.
Atacul a fost planificat meticulos, iar bomba cu ceas a fost plasată strategic pentru a produce victime în rândul demnitarilor. Explozia, care a avut loc la ora 15:00, a zguduit clădirea Senatului și a generat panică, fiind descrisă în detaliu de presa vremii.
Autorii atentatului: trei comuniști fanatici
Atentatul a fost pus în practică de trei comuniști evrei:
- Max Goldstein – liderul grupării, format la Odessa în tehnici de explozibili,
- Saul Osias și Leon Lichtblau.
Aceștia urmăreau destabilizarea statului român și instaurarea unui regim bolșevic, în conformitate cu directivele Kominternului, care dorea răzbunare pentru anexarea Basarabiei. Planul lor prevedea uciderea unui număr mare de senatori, dar explozia a avut loc mai devreme decât intenționau.
Goldstein, capturat în 1921, a fost condamnat la muncă silnică pe viață, murind în detenție în 1924.
Atentatul de la Palatul Siguranței din Bolgrad – 13 decembrie 1921
Un al doilea atentat terorist major a avut loc la Palatul Siguranței din Bolgrad, soldat cu peste 100 de morți, majoritatea soldați și ofițeri. Ca și în cazul precedent, autorii au fost extremiști comuniști care doreau desprinderea Basarabiei de România. Explozia a fost devastatoare și a reprezentat un alt exemplu al radicalismului ideologic al vremii.
Impactul atentatelor asupra României
Cele două atentate au lăsat urme adânci în societatea românească, demonstrând vulnerabilitatea statului în fața mișcărilor radicale. Ele au generat măsuri mai stricte de securitate și o atenție sporită asupra mișcărilor comuniste, contribuind la consolidarea unui regim politic care a încercat să limiteze influențele externe destabilizatoare.
Atentatele teroriste din anii ’20 reprezintă un capitol întunecat din istoria României, marcând un moment de criză politică și ideologică. Deși rare, aceste evenimente reflectă pericolele extremismului și necesitatea protejării valorilor democratice împotriva oricărei forme de violență. Rămân lecții importante despre fragilitatea ordinii sociale în fața ideologiilor radicale.
Comments are closed.