„Trăiască România dodoloață!” rămâne una dintre cele mai puternice și autentice expresii ale spiritului românesc, rostită cu ocazia Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Aceste cuvinte simple, dar încărcate de semnificație, au devenit un simbol care transcende timpul, reprezentând nu doar o urare, ci și o expresie vie a „sentimentului românesc al ființei”.
Originea unei urări istorice
Această expresie nu este doar o relicvă a istoriei, ci o voce a unității naționale. „Trăiască România dodoloață!” a fost rostită într-un moment crucial al istoriei românești, cel al formării României Mari, când speranța, mândria și dorința de unitate au atins apogeul. Această urare a fost preluată și fixată în conștiința colectivă datorită lui Lucian Blaga, marele scriitor, filosof și diplomat român.
În 1918, Lucian Blaga, la doar 23 de ani, participa la Adunarea Națională de la Alba Iulia. Acest moment istoric, trăit cu intensitate, a fost imortalizat ulterior în volumul său autobiografic, Hronicul și cântecul vârstelor. Acolo, Blaga surprinde emoția colectivă și sinceritatea unui strigăt care avea să devină un simbol național.
Copilul și cuvintele ce au făcut istorie
Ceea ce face această urare cu atât mai specială este faptul că a fost rostită de un copil, surprinzând puritatea și spontaneitatea momentului. Într-un context istoric dominat de discursuri oficiale și solemne, acest strigăt a avut o autenticitate dezarmantă. Expresia „România dodoloață” – adică „România rotundă”, „completă” – reflectă perfect visul unui popor de a trăi unit, fără granițe impuse artificial.
Astăzi, la mai bine de un secol de la Marea Unire, „Trăiască România dodoloață!” continuă să rezoneze în inimile românilor. Este mai mult decât un simbol al trecutului; este un memento al forței unității, al idealurilor comune și al speranței de a construi un viitor mai bun împreună. Aceste cuvinte ne invită să reflectăm asupra valorilor care ne unesc și asupra responsabilității de a păstra vie memoria unui moment atât de însemnat.
„Trăiască România dodoloață!” nu este doar o urare a trecutului, ci o punte între generații, o expresie vie a mândriei și iubirii de țară. În simplitatea sa, această frază poartă o profundă semnificație culturală și istorică, fiind o sursă de inspirație și un simbol al unității românești. Indiferent de vremuri, mesajul său rămâne același: speranță, curaj și dragoste pentru patria noastră.
Comments are closed.