Un început în slujba țării și a dreptății
Ilie Lazăr s-a născut pe 12 decembrie 1895, în Giulești, Maramureș, într-o familie cu rădăcini adânci în istoria și cultura românească. Crescut într-un mediu dominat de valorile naționale, Lazăr a fost format în spiritul românismului și al dăruirii de sine pentru țară. Studiază la liceele din Sighet și Lugoj și continuă la Academia de Drept din Sighet și Cluj, unde se distinge ca un tânăr înflăcărat, dedicat cauzei românilor din Transilvania și Maramureș, în pofida opoziției autorităților austro-ungare.
Participant activ la Marea Unire
Un moment crucial al vieții sale a fost participarea la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, unde, ca delegat al plasei Șugătag, a fost printre cei care au votat pentru unirea Transilvaniei cu România. Drumul spre Alba Iulia a fost marcat de primejdii și sacrificii, de altercații cu soldați unguri și secui care încercau să-i oprească. Cu toate acestea, Ilie Lazăr a continuat cu hotărâre, rămânând un simbol al devotamentului față de idealul național.
Activitatea politică și persecuțiile din perioada interbelică
După Unire, Lazăr devine o figură proeminentă în Partidul Național Țărănesc (PNȚ), reprezentând județul Maramureș ca deputat. În această perioadă se remarcă ca un lider intransigent, apărător al drepturilor românilor și critic al abuzurilor. Din păcate, această integritate avea să-l coste în contextul politic agitat al României interbelice. Arestat de autoritățile regimului lui Carol al II-lea și ulterior de regimul lui Ion Antonescu, Lazăr a petrecut luni întregi în lagărul de la Târgu Jiu, unde a documentat abuzurile comise asupra deținuților.
Rezistența împotriva comunismului și sacrificiul în închisorile politice
Instaurarea regimului comunist în România a însemnat persecuții dure pentru foștii lideri ai PNȚ. În 1947, în urma unui proces politic intentat împotriva liderilor PNȚ, Lazăr este condamnat la 12 ani de temniță grea, fiind încarcerat la Sighet și Râmnicu Sărat. Aici, în condiții de detenție cruntă, spiritul său rămâne neînfrânt. El a supraviețuit în mare parte datorită rezistenței morale și credinței în valorile românești. După eliberarea sa în 1964, i se impune domiciliu obligatoriu în Bărăgan, iar statul israelian îi oferă o pensie simbolică pentru actele de eroism prin care a salvat 30 de evrei în timpul războiului.
Ilie Lazăr rămâne un simbol al luptei pentru libertate, un exemplu de demnitate și sacrificiu pentru idealurile naționale și democrația românească. Casa memorială din Giulești este un loc de reculegere și amintire pentru cei care vor să cunoască adevărul despre un om care a rămas neclintit în fața regimurilor totalitare.
Comments are closed.