În istoria românilor există multiple evenimente care au avut un impact profund asupra soartei populației dintre Prut și Nistru, conducând la fragmentarea teritorială a României și la instaurarea regimului comunist de ocupație sovietică. Printre acestea, anexarea forțată a Basarabiei, Nordului Bucovinei și Ținutului Herța din 28 iunie 1940 ocupă un loc aparte.
Anexarea Basarabiei s-a realizat în baza Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, care, prin punctul 3 al Protocolului adițional secret, prevedea ocuparea ulterioară a Basarabiei de către Uniunea Sovietică. În urma Consiliului de Coroană din 27 iunie 1940, Carol al II-lea nota în jurnalul său amărăciunea și dezgustul provocate de decizia majorității de a nu rezista, subliniind că doar șase din cei 26 prezenți au votat pentru rezistență, printre aceștia fiind personalități notabile precum Nicolae Iorga și Victor Iamandi.
Pe 28 iunie 1940, trupele sovietice au pătruns pe teritoriul românesc, un moment de teroare roșie ce a marcat profund populația locală. Acea zi este considerată una dintre cele mai negre file din istoria Basarabiei române. În după-amiaza acelei duminici, basarabenii i-au întâmpinat pe soldații sovietici cu pâine și sare, însă în loc de mulțumire, aceștia au ordonat arestarea celor mai buni gospodari ai satelor, au rupt și au călcat în picioare tricolorul românesc, înlocuindu-l cu drapelul roșu cu secera și ciocanul. Astfel au început crimele comuniștilor pe teritoriul Basarabiei, mulți gospodari fiind arestați și dispărând fără urmă.
Boris Vasiliev din Sărăteni, Telenești, profesor și autor al cărții „Stalin mi-a furat copilăria”, își amintește acea zi odioasă din 28 iunie 1940, când la vârsta de opt ani a văzut trupele sovietice venind în Basarabia. Pe 23 august 1939, Uniunea Sovietică și Germania au semnat Pactul Molotov-Ribbentrop, un pact de neagresiune ce includea un protocol adițional secret, cu hărți privind sferele de influență în Europa Răsăriteană, printre care se număra și Basarabia.
Prin articolul III al Protocolului secret, Uniunea Sovietică și-a exprimat interesul pentru Basarabia, iar Germania și-a declarat dezinteresul politic față de acest teritoriu. Pe 27 iunie 1940, Ion Gigurtu, ministrul Afacerilor Străine, a prezentat regelui Carol al II-lea nota ultimativă a guvernului sovietic, cerând evacuarea teritoriilor în 24 de ore și ocuparea orașelor Cernăuți, Chișinău și Cetatea Albă. Carol al II-lea și-a exprimat hotărârea pentru rezistență, dar a constatat că nu aveau siguranța granițelor cu Ungaria și Bulgaria, riscând o situație critică dacă ar fi fost atacați pe trei fronturi.
Liviu Rebreanu nota în jurnalul său că cererea sovieticilor pentru Basarabia și nordul Bucovinei a fost o lovitură neprevăzută, iar Carol al II-lea descria ziua de 27 iunie ca una de cumplită durere și lașitate națională. Ordinul Marelui Stat Major român prevedea predarea orașelor Cernăuți, Chișinău și Cetatea Albă până în seara zilei de 28 iunie și evacuarea în patru zile, însă autoritățile civile și militare s-au dovedit incapabile să organizeze o retragere ordonată spre Prut. Raul Bossy, ministrul român la Roma, sintetiza drama României din acele momente, considerând că a început tragedia neamului românesc.
Această perioadă a rămas una dintre cele mai dureroase din istoria românilor, marcând profund destinul populației dintre Prut și Nistru. Despre ziua neagră din istoria poporului român se pot afla mai multe detalii din lucrările „Anul 1940. Drama românilor dintre Prut și Nistru” de Ioan Scurtu și Constantin Hlihor, „Drama României Mari” de Ion Giurcă și „Drama României. Rapt și umilință” de Alexandru Duțu și Maria Ignat.
La 28 iunie 1940, Basarabia, Bucovina de Nord, Ținutul Herța, Uniunea Sovietică
Comments are closed.