Un sport tradițional românesc cu origini medievale
Oina este unul dintre cele mai vechi jocuri sportive din România, având o istorie documentată de peste 650 de ani. Considerat sportul național al țării, acest joc tradițional îmbină viteza, reflexele și precizia, fiind asemănător cu alte sporturi internaționale, precum Schlagball-ul german, pesäpallo-ul finlandez sau Cluiche Corr-ul irlandez.
Jocul a fost practicat de generații întregi, având diverse denumiri regionale:
- Muntenia și Moldova: „hoina” (denumirea care a evoluat în „oina”)
- Transilvania: „de-a lunga” sau „lopta lungă”
- Maramureș: „ojerul” sau „oirul”
- Bucovina: „bătute-păscute” sau „coroana”
- Dobrogea: „de-a lunga”
Pe 14 martie 2023, Camera Deputaților a declarat oficial oina drept sport național al României, iar ziua de 9 mai a fost desemnată Ziua Națională a Oinei.
Originea și evoluția oinei în România
Prima atestare documentară: secolul XIV
Conform cronicilor istorice, oina este menționată pentru prima dată în anul 1364, în timpul domniei lui Vlaicu Vodă, domnitor al Țării Românești. O altă mențiune apare în 1596, când cosmograful italian Gian Lorenzo d’Anania descrie jocul în lucrarea sa „Sistemul Universal al Lumii”.
În secolul al XVIII-lea, apar referiri la oină în mai multe lucrări:
- „Diaetetica” (1762) – tipărită la Cluj de Ștefan Matyus
- Scrierile preotului Nicolae Stoica din Hațeg (1763) – care menționează jocul „lopta mică” în Banat
Spiru Haret și transformarea oinei în sport organizat
Până la sfârșitul secolului XIX, oina era un joc popular în satele românești, dar fără un regulament standardizat. Spiru Haret, reformator al educației, a transformat oina într-un sport oficial, introducând-o în programa școlară prin reforma din 1898.
Acțiunile sale au culminat cu:
- Primul Campionat Național de Oină (9 mai 1899, București) – câștigat de Liceul Nicolae Bălcescu din Brăila
- Publicarea regulamentului oficial în Monitorul Oficial (1912)
- Înființarea Federației Române de Oină (1932)
Regulamentul jocului de oină
Oina se joacă între două echipe de 11 jucători, pe un teren dreptunghiular împărțit în trei zone principale:
| Zona | Dimensiuni | Rol |
|---|---|---|
| Zona de joc | 70 x 32 m | Locul principal de desfășurare |
| Zona de bătaie | 5 m lungime | Locul unde mingea este lovită |
| Zona din fund | 5 m lungime | Delimitare pentru echipa la prindere |
Echipele și rolurile jucătorilor
- Echipa la bătaie: încearcă să lovească mingea și să traverseze terenul fără a fi loviți
- Echipa la prindere: încearcă să prindă mingea și să elimine adversarii
Jocul se desfășoară în două reprize, iar echipele își schimbă rolurile la pauză.
Echipamentul de oină
| Echipament | Caracteristici |
|---|---|
| Mingea de oină | 8 cm diametru, 140 g, piele umplută cu păr de cal, bovine sau porc |
| Bastonul de lovire | Lemn de esență tare, lungime 90-100 cm, diametru 5 cm la un capăt și 3,5 cm la celălalt |
Declinul și renașterea oinei
Perioada interbelică și după al Doilea Război Mondial
În prima jumătate a secolului XX, oina a fost un sport extrem de popular, având competiții precum:
- Cupa Speranțelor
- Cupa Regiunilor
- Cupa României
- Campionatul Național de Seniori și Juniori
În 1949, s-a înființat Comisia Centrală de Oină, care a contribuit la dezvoltarea jocului și a regulamentului.
Regresul din perioada post-1990
După căderea regimului comunist, interesul pentru oină a scăzut dramatic, iar sportul a fost aproape uitat. Totuși, în ultimii ani, Federația Română de Oină a demarat proiecte de revigorare, reactivând cluburi și centre tradiționale din peste 30 de județe.
Importanța oinei în identitatea națională
Fiind unul dintre puținele sporturi 100% românești, oina este mai mult decât un simplu joc – este o parte a identității culturale. Prin declararea sa drept sport național, România recunoaște importanța tradițiilor și valorilor transmise de-a lungul secolelor.
Oina, un sport tradițional românesc cu rădăcini medievale, a fost redescoperită și revigorată în ultimii ani. Cu o istorie impresionantă și un regulament captivant, acest sport național merită să fie promovat și practicat de noile generații.
Prin susținerea competițiilor și a educației sportive, oina poate redeveni simbolul identității sportive românești.
Comentariile sunt închise.