Constantin Muşat este unul dintre cei mai remarcabili eroi ai Primului Război Mondial, fiind cunoscut pentru curajul său extraordinar și pentru hotărârea de a lupta chiar și după ce a rămas fără o mână. Caporalul din Ilfov a rămas în memoria colectivă a României ca un simbol al devotamentului și al sacrificiului suprem pentru patrie.
Primul Război Mondial a fost un conflict fără precedent, izbucnit în 1914, în care marile puteri ale lumii s-au confruntat pentru putere și supremație. Războiul s-a desfășurat între două blocuri principale: Puterile Centrale, compuse din Austro-Ungaria, Germania, Turcia, Bulgaria și alte state satelit, și Antanta, care includea Franța, Imperiul Britanic, Imperiul Rus, Italia, Serbia, Statele Unite și alte state aliate. România a intrat în război în 1916, după o perioadă de neutralitate, cu scopul de a obține provinciile Transilvania și Bucovina de Nord.
Constantin Muşat, un tânăr de 26 de ani din satul Domneşti, comuna Clinceni, judeţul Ilfov, a fost unul dintre cei 420.000 de soldaţi români mobilizați pentru a lupta în Transilvania. Inițial dorea să devină croitor, dar destinul său a fost schimbat de recrutarea în Batalionul 1 al Regimentului 2 Grăniceri. A participat la lupte grele pe frontul de est, în Carpați, Defileul Predeal și la Câineni în Vâlcea, unde a avut loc o bătălie cumplită care a dus la moartea multor soldați români, inclusiv a generalului Praporgescu.
De-a lungul războiului, armata română s-a confruntat cu dificultăți majore, fiind atacată din toate părțile și slab dotată în comparație cu armata germană. În aceste condiții, eroismul soldaților a devenit esențial, iar Constantin Muşat s-a remarcat prin curajul său deosebit. A luptat în ariergardă, acoperind retragerea trupelor române și participând la cele mai intense lupte, inclusiv pe muntele Susai, unde 3000 de soldați români au fost uciși.
În această bătălie, Constantin Muşat a fost grav rănit, pierzându-și brațul stâng. După amputarea brațului la un spital de campanie și avansarea la gradul de caporal pentru vitejie, Muşat a fost transferat la Iași pentru refacere. Deși războiul părea să se fi încheiat pentru el, caporalul Muşat a refuzat să fie lăsat la vatră și a solicitat să fie lăsat să lupte în continuare. Reîncadrat în batalionul său, a devenit grenadier, aruncând grenade cu brațul rămas.
Caporalul Constantin Muşat a continuat să lupte cu o determinare deosebită, fiind o sursă de inspirație pentru camarazii săi. Participarea sa la luptele de la Oituz în 1917 a fost crucială. În bătăliile cumplite de pe Dealul Coșna, caporalul Muşat s-a distins din nou prin curajul său, fiind mereu în prima linie și aruncând grenade cu o forță și precizie impresionante.
În ziua de 14 august 1917, în timpul unei lupte pe frontul de pe Valea Oituzului, caporalul Muşat a fost împușcat în piept în timp ce arunca o grenadă. Deși rănit mortal, a reușit să arunce ultima sa grenadă înainte de a cădea pe câmpul de luptă. Pentru curajul său excepțional, a fost citat în Înaltul Ordin de Zi nr. 32 din 12 februarie 1917 al Regelui Ferdinand.
După război, eroismul caporalului Muşat a fost comemorat prin ridicarea mai multor statui în România. În perioada interbelică, soldații din Regimentul 2 Grăniceri au ridicat o cruce pe locul unde a murit la Coșna, iar sculptorul Ion Dimitriu Bârlad a realizat trei statui care îl înfățișează pe caporal aruncând ultima sa grenadă. Aceste statui se află la Bârlad, Brăila și Bușteni, ultima fiind inaugurată în 1928 în prezența Reginei Maria.
Comments are closed.