Anghel Saligny s-a născut pe 19 aprilie 1854 în Șerbănești, Tecuci, într-o zonă care astăzi face parte din județul Galați. Tatăl său, Alfred Rudolf de Saligny, provenea dintr-o familie hughenotă franceză, iar mama sa era de origine poloneză. A crescut alături de un frate mai mare, Alfons Oscar I. Saligny, care a devenit chimist renumit și membru corespondent al Academiei Române, și de o soră, Sofia Saligny, cu care a studiat în liceu la Potsdam.
Educația sa timpurie a inclus studii la un pension pentru copii în Focșani, fondat de tatăl său, un pedagog francez din Alsacia. Ulterior, a urmat gimnaziul și liceul în aceeași localitate, și apoi în Germania, la Potsdam. Inițial interesat de astronomie, Saligny a frecventat Universitatea din Berlin, unde l-a avut profesor pe celebrul fizician Hermann von Helmholtz. Între 1870 și 1874, și-a continuat studiile în inginerie la Școala Tehnică Superioară Charlottenburg, beneficiind de îndrumarea profesorilor Johann Wilhelm Schwedler și Otto Franzius.
Profesional, Saligny a lucrat la construcția căii ferate Cottbus-Frankfurt (Oder) sub supervizarea profesorului Georg Christoph Mehrtens, și la calea ferată Ploiești-Predeal sub conducerea lui Gheorghe Duca între 1877 și 1879.
Saligny a fost un pionier în știința construcțiilor metalice și de beton armat, fiind responsabil pentru numeroase inovații și soluții originale în proiectarea și construcția podurilor și a altor structuri industriale. A proiectat și construit primele poduri combinate pentru șosea și cale ferată din România, și a fost pionier în utilizarea betonului armat pentru silozuri de grâu și alte structuri portuare, la Brăila și Galați.
Între 1884 și 1889, a lucrat la construcția docurilor și antrepozitelor din Galați și Brăila, introducând utilizarea betonului armat în aceste structuri. Saligny a fost, de asemenea, șef al Serviciului docuri și ulterior al Serviciului lucrărilor noi din Direcția Generală a Căilor Ferate Române, perioadă în care a promovat înlocuirea podurilor de lemn cu poduri metalice.
Lucrarea sa emblematică este podul peste Dunăre de la Cernavodă, construit între 1890 și 1895, care la vremea respectivă era cel mai lung pod din Europa și unul dintre cele mai semnificative poduri metalice din lume. Saligny a introdus inovații majore în proiectarea acestui pod, incluzând un nou sistem de grinzi cu console și utilizarea oțelului moale în loc de fier pudlat.
În 1885, după ce ofertele internaționale pentru un pod peste Dunăre au fost considerate nesatisfăcătoare, Saligny și echipa sa au primit comanda pentru acest proiect major, inaugurat în prezența regelui Carol I în 1895. Podul a rămas un simbol al ingeniozității românești, demonstrând durabilitatea și eficiența soluțiilor sale de peste un secol.
Comments are closed.