În fiecare an, pe data de 9 martie, o zi ce coincide cu sărbătoarea celor 40 de mucenici din Sevastia, România este martoră la un eveniment profund emoționant și de o semnificație istorică deosebită: părăstasul în memoria „Sfinților închisorilor”. Acest eveniment aduce un omagiu celor care au suferit și, în multe cazuri, și-au pierdut viața în închisorile și lagărele de muncă forțată din perioada regimului comunist, o epocă marcată de o represiune brutală împotriva oricărei forme de opoziție sau disidență. Foștii deținuți politici, alături de familiile lor, se reunesc pentru a-și comemora eroii, martirii care au îndurat ororile unui regim ateist care a încercat, fără succes, să șteargă credința și spiritul neînfrânt al națiunii.
Contextul istoric al acestui omagiu ne aduce aminte de una dintre cele mai negre perioade din istoria recentă a României, când statul, sub influența ideologiei comuniste, a implementat politici represive menite să suprime orice formă de rezistență. Începând cu anul 1945 și până la căderea regimului în decembrie 1989, mii de români au fost arestați, torturați și, în multe cazuri, uciși pentru simplul „delict” de a gândi liber și de a se opune unui regim totalitar. Această perioadă a lăsat cicatrici adânci în memoria colectivă a națiunii, cicatrici care se resimt și astăzi, prin poveștile de supraviețuire și sacrificiu ale celor care au trăit aceste orori.
Părăstasul în amintirea „Sfinților închisorilor” nu este doar un act de pioșenie și recunoștință, ci și un moment de reflecție asupra trecutului, un semnal de alarmă pentru prezent și viitor, pentru a nu uita și pentru a ne asigura că astfel de tragedii nu se vor repeta niciodată.
Comments are closed.