Descoperirea statuii din bronz a unui sfinx, datând din secolul al III-lea, în Potaissa, odată inima Regatului Dacic și acum parte a orașului Turda, dezvăluie o fereastră spre un trecut îndepărtat și tumultuos. Această statuie, pierdută în negura timpului și apoi redescoperită în secolul al XIX-lea, vorbește despre o epocă în care Dacia, cu tradițiile și simbolurile sale, a fost absorbită în vastul Imperiu Roman sub cucerirea împăratului Traian în anul 106 e.n.
Intrigant este destinul acestei statui de sfinx, care, după ce a fost scos la lumină din adâncurile istoriei, a căzut pradă furtului în jurul anului 1848 de la un conte european. De atunci, originalul s-a pierdut, lăsând în urmă doar un desen, un ecou vizual al splendorii sale de odinioară. Pierderea fizică a statuii face ca desenul să fie o relicvă de neprețuit, o mărturie a patrimoniului cultural care, deși nu mai este palpabil, continuă să inspire și să fascineze. Acest episod reflectă nu doar valoarea istorică și artistică a sfinxului, ci și vulnerabilitatea artefactelor noastre culturale în fața vicisitudinilor timpului și acțiunilor umane.
Ceea ce face această descoperire deosebită nu este doar vechimea sau frumusețea ei estetică, ci inscripția misterioasă care a intrigat cercetătorii timp de decenii. Interpretarea finală a inscripției a venit să răstoarne înțelegerea noastră asupra relațiilor culturale din antichitate. Textul, scris într-un alfabet arhaic grecesc și citit de la dreapta la stânga, a fost în cele din urmă descifrat ca o poezie, o abatere remarcabilă de la normele scrierii din acea epocă.
Această descoperire nu numai că ilustrează multiculturalismul și diversitatea lingvistică din Imperiul Roman, dar relevă și existența unui cult minoritar dedicat sfinxului, diferit de mitologia romană de masă. Faptul că dacii ar fi preluat acest cult de la Naxos sugerează o rețea complexă de schimburi culturale și religioase.
Peter Revesz, autorul studiului care a elucidat misterul, subliniază importanța acestei descoperiri în înțelegerea noastră asupra trecutului. Statuia nu este doar o piesă de artă, ci un martor al istoriei, care poartă în sine urmele unei lumi multiculturale, complexe și profund interconectate.
În concluzie, descoperirea și interpretarea inscripției de pe sfinxul de bronz din Potaissa nu este doar rezolvarea unui mister arheologic, ci o lecție despre istoria umanității. Ne amintește de bogăția și diversitatea culturală a trecutului nostru, de complexitatea relațiilor dintre diferite popoare și de capacitatea artei de a păstra și a dezvălui secrete ale istoriei. În această statuie și inscripția ei, găsim nu doar un obiect de studiu, ci o poveste despre umanitate, despre schimb și continuitate, despre diversitate și unitate în lumea noastră vastă și complexă.
Comments are closed.