Mihail Sadoveanu, unul dintre cele mai cunoscute nume ale literaturii române, este adesea privit cu ambiguitate din cauza alegerilor sale politice. Născut într-o perioadă tulbure de transformări și conflicte, Sadoveanu a traversat o serie de experiențe de viață care i-au influențat viziunea politică, mutându-se de la idealurile democratice la susținerea regimului comunist.
Sadoveanu s-a născut în 1880, într-un moment de înflorire a României, după Războiul de Independență. În tinerețea sa, a fost influențat de mișcarea socialistă care câștiga teren în Europa. Totuși, idealurile democratice au avut un rol important în viața și cariera sa timpurie. În perioada interbelică, a fost un susținător al monarhiei constituționale și a devenit chiar vicepreședinte al Senatului.
Mai mult, Sadoveanu a fost preşedinte al Adunării Deputaţilor (5 decembrie 1946-24 februarie 1948), ultimul înaintea desfiinţării celor două camere şi formarea Marii Adunări Naţionale ca for legislativ unicameral. În calitatea sa oficială de preşedinte a acestei adunări, Sadoveanu a semnat decrete de pedeapsă cu moartea, sentinţe date de tribunalele comuniste şi, în vara anului 1947, a prezidat şedinţele Camerei care a scos în afara legii partidul de opoziţie PNŢ. Conform cercetătorului Victor Frunză, el a fost un participant activ la acestă înscenare, fiind deranjat de expunerea averii sale personale în presa naţional-ţărănistă… citiți continuarea pe historia.ro
Dezbaterea asupra rolului și deciziilor lui Sadoveanu în acea perioadă este intensă. Unii critici susțin că a fost un oportunist, care și-a trădat idealurile democratice pentru a se adapta la noul regim politic.
sursa foto: amintiridincomunism.wordpress.com
Comments are closed.