Tezaurul „confiscat” de ruși conţinea o cantitate de 93,4 tone de aur (91 de tone de monede istorice de aur, care aparțineau persoanelor private, companiilor și băncilor particulare din România și 2,4 tone de lingouri de aur, care aparținea Băncii Naționale a României), acte, documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, odoarele mănăstirești din Moldova și Muntenia, arhive, depozite, colecții ale multor instituții publice și particulare, efecte publice, acțiuni, obligațiuni, titluri de credit şi gajurile Muntelui de Pietate.
Tezaurul României furat de ruşi prezintă un fragment important din istoria României, legat de participarea sa la Primul Război Mondial și de măsurile luate pentru protejarea tezaurului național.
În 1916, odată cu intrarea României în război alături de Antanta, țara se confruntă rapid cu dificultăți mari, luptând pe două fronturi în Transilvania și la Dunăre. În acest context, BNR începe să ia măsuri pentru a-și proteja tezaurul de aur, esențial pentru stabilitatea monetară a țării. Aurul reprezenta nu numai rezerva metalică legală, ci și fundamentul emisiunii biletelor băncii. Conform statutelor, BNR trebuia să mențină o rezervă de aur de cel puțin 40% din suma biletelor emise, reducându-se la 33% în condiții excepționale, cum ar fi războiul.
Cu avansul Puterilor Centrale spre București, instituțiile statului, inclusiv Familia Regală și Parlamentul, se refugiază la Iași. BNR mută de asemenea sediul la Iași, devenind centrul rezistenței naționale. În aceste condiții dificile, guvernul și BNR decid să mute tezaurul în Rusia, singurul aliat teritorial al României la acel moment. Primele transporturi de aur și valorile BNR către Moscova au loc în decembrie 1916 și iulie 1917.
Cu toate acestea, după Revoluția Bolșevică din 1917 și ruperea relațiilor diplomatice dintre România și Rusia, tezaurul românesc depus la Moscova este confiscat de autoritățile sovietice. Această pierdere a afectat grav echilibrul monetar al României, iar speranțele de recuperare a tezaurului au continuat timp de decenii, fără succes. Banca Națională a României a păstrat înregistrați aurul și valorile pierdute în bilanțurile sale până în 1943.
În anii următori, problema tezaurului a influențat în mod semnificativ relațiile dintre România și URSS, apoi Rusia. Negocierile și discuțiile pentru recuperarea tezaurului au continuat, iar în 2003, problema a fost reintrodusă în discuțiile bilaterale. În 2016, la centenarul plecării primului tren cu tezaurul, guvernatorul BNR declara că banca va continua să facă demersurile necesare pentru recuperarea valorilor pierdute.
În concluzie, istoria tezaurului BNR reflectă complexitatea situației geopolitice și financiare a României în timpul și după Primul Război Mondial, evidențiind impactul profund al conflictelor armate și al schimbărilor politice asupra stabilității financiare a unei națiuni.
Comments are closed.