La 10 mai 1866, prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen intră în București, pe la Podul Mogoșoaiei fiind întâmpinat de Dimitrie C. Brătianu, primarul capitalei, care îi înmânează cheile orașului. În fața Adunării Constituante, a guvernului, a Locotenenței Domnești și a Înaltului Cler, i se citește formula de jurământ românească, care îi este tradusă principelui în franceză: ”Jur de a fi credincios legilor țării, de a păzi religiunea românilor, precum și integritatea teritoriului ei și a domni ca domn consituțional”. Carol, cu mâna dreaptă pe Evanghelie, rostește hotărât, în limba română: ”Jur!” Astfel, Carol I devine domnitorul Principatelor Unite Române și rostește o frază emblematică pentru domnia lui: ”Punând picioarele pe acest pământ, am și devenit român!”. Într-o scurtă alocuțiune, el și-a exprimat ”devotamentul fără margini către noua mea patrie și acel neînvins respect către lege, pe care l-am cules în exemplul alor mei. Cetățean azi, mâine, de va fi nevoie soldat, eu voi împărtăși cu dumneavoastră soarta cea bună ca și cea rea”. Așa a și făcut.
Carol intră în rol
Având un certificat de naștere care îi atesta pedigree-ul princiar și elaboratul nume de Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig of Hohenzollern-Sigmaringen, viitorul rege al României era al doilea fiu al prințului Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen și al prințesei Josephine de Baden. Cu studii militare și experiență pe câmpul de luptă, Karl era considerat un soldat desăvârșit, disciplinat și într-o formă fizică de invidiat. Deși subțirel și mai scund ca statură, era impunător prin atitudine. Pe lângă calitățile militare, dovedea abilități politice și diplomatice, vorbea curent principalele limbi de circulație europeană și îmbrățișase ideile liberale ale vremii. Familia avea relații de rudenie și de prietenie cu împăratul francez Napoleon al III-lea.
citiți mai mult pe: publimix.ro
Comments are closed.