Marea Unire din 1918 a fost procesul istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit în anul 1918 în cuprinsul aceluiaşi stat naţional, România. Etape preliminare au fost Mica Unire din 1859 a Ţării Moldovei cu Ţara Românească şi dobândirea independenţei în urma războiului din 1877-1878, pe fondul renaşterii naţionale a românilor în parcursul secolului al XIX-lea.
Unirea Basarabiei, a Bucovinei şi, în cele din urmă, a Transilvaniei cu Regatul României (aşa-zisul Vechi Regat) a dus la constituirea României Mari. Ea a fost scopul intrării României în Primul Război Mondial de partea Antantei şi a fost favorizată de mai multor factori istorici:
- acţiunea politică decisivă a elitelor din Regatul României şi din Austro-Ungaria în conjunctura favorabilă de la sfârşitul Primului Război Mondial
- prăbuşirea Imperiului Austro-Ungar şi a Imperiului Rus
- afirmărea principiului autodeterminării şi a celui al naţionalităţilor pe plan internaţional, în contextul prezenţei pe scară largă a sentimentului naţional în rândul populaţiei româneşti.
Marea Unirea este legată inexorabil de personalităţile regelui Ferdinand, reginei Maria şi omului de stat Ionel Brătianu. Încheiată de facto la 1 decembrie 1918 odată cu unirea Transilvaniei, recunoaşterea diplomatică a solicitat eforturi pe parcursul următorilor ani. În ciuda constituirii ei într-un scop esenţial al politicii externe în următoarele două decenii, recunoaşterea din partea Uniunii Sovietice nu a venit niciodată, iar dinspre ea avea să vină în 1940 ultimatumul care a pus în acţiune dezmembrarea României Mari în dauna Uniunii Sovietice, Bulgariei şi Ungariei.
Noua întindere a statutului şi noua structură socio-economică au produs schimbări fundamentale ale sistemului politic. Din cele două partide mari ale Vechiului Regat a supravieţuit doar Partidul Naţional Liberal, caruia în perioada interbelică i s-a opus Partidul Naţional Ţărănesc, condus de Iuliu Maniu. Viaţa culturală a cunoscut o perioadă de efervescenţă fără precedent, manifestată în artă şi ştiinţă.
Din câştigurile teritoriale ale anului 1918, doar Transilvania a rămas României după cel de-al Doilea Război Mondial. Basarabia, Bucovina şi ţinutul Herţei au fost încorporate URSS, iar Cadrilaterul a rămas Bulgariei.
În anul 1990, după abolirea regimului comunist, parlamentul dominat de FSN a refuzat propunerea venită din partea opoziţiei, de a adopta ziua de 22 decembrie drept sărbătoare naţională a României. Pe fondul confruntărilor interetnice de la Târgu Mureş din martie 1990 şi a mineriadei din 13-15 iunie 1990, Parlamentul României a adoptat la 31 iulie 1990 legea nr. 10 din 1990, prin care a fost abrogată Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 903 din 18 august 1949 privind declararea zilei de 23 august ca sărbătoare naţională şi a proclamat în locul ei ziua de 1 decembrie drept sărbătoare naţională. Legea 10 din 1990 nu precizează semnificaţia sau motivul alegerii zilei de 1 decembrie drept zi naţională a României. Ideea unirii Moldovei cu România, deşi neasumată de niciunul dintre cele două state, a rămas prezentă în discursul public din România şi Republica Moldova.
Articol preluat de pe ro.wikipedia.org
Comments are closed.