Portul popular reprezintă unul dintre elementele de bază ale culturii unui popor, istoricii studiind chiar contribuția acestuia în procesul de geneză al neamului. Originile costumului popular românesc pot fi identificate în portul geto-dac, evoluând de-a lungul vremii mai mult pe partea de ornamentare decât pe cea de funcționalitate, de croială. Ca orice fenomen cultural, și portul popular este supus unei continue evoluții. Regăsindu-se într-o relație strânsă cu aspectele vieții sociale, acesta este în continuă transformare și se adaptează de fiecare data condițiilor de trai. Deși a pornit de la forme simple, costumul popular s-a perfecționat o dată cu trecerea timpului, căpătând din ce în ce mai multe atribute estetice, pe lângă cele strict funcționale.
Unele detalii diferă în funcție de regiunile de proveniență, însă caracteristicile fundamentale ale portului popular au rămas aceleași, având ca trăsătură esențială unitatea
în varietate. Portul popular se mai diferențiază în funcție de anotimp, viața cotidiană sau ocazii festive, vârstă și sex, adaptându-se fiecărui moment.
Piesa de bază a costumului popular românesc este cămașa, purtată atât de bărbați, cât și de femei. Aceasta mai este denumită și vâlnic, fotă sau opreg, în funcție de regiune. Aceste piese sunt țesute manual și ornamentate cu motive geometrice, vegetale, zoomorfe și antropomorfe, stilizând forme de inspirație naturală. Cămășile sunt bogat decorate în zona pieptului, umerilor și mânecilor. Din plasarea și compoziția motivelor se obțin efecte coloristice deosebite, cu adevărat artistice.
preluare: VALOAREA TRADIȚIILOR ȘI OBICEIURILOR ROMÂNEȘTI
Sursa foto: foaienationala.ro
Comments are closed.