Ana Aslan, românca care a descoperit secretul tinereții

Ana Aslan a fost un medic român specializat în gerontologie, cunoscută pentru contribuțiile sale semnificative în tratarea și ameliorarea tulburărilor legate de înaintarea în vârstă. Prin utilizarea procainei, pe care a denumit-o Gerovital sau vitamina H3, Aslan a revoluționat domeniul geriatriei. Acest articol explorează cariera sa remarcabilă și impactul durabil al lucrărilor sale.

În 1952, Ana Aslan a dezvoltat un produs geriatric pe bază de procaină, cunoscut sub numele de Gerovital H3. Acest produs a fost utilizat pe scară largă în clinica de geriatrie și a fost brevetat în peste 30 de țări. Aslan a evidențiat importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de înaintarea în vârstă, ceea ce a dus la recunoașterea sa internațională.

După absolvirea facultății de medicină, Ana Aslan a devenit preparator la clinica din București, condusă de profesorul Daniel Danielopolu, care i-a devenit mentor. A urmat studii de doctorat și a lucrat la diverse instituții medicale, inclusiv Spitalul Filantropia, Institutul Clinico-Medical al Facultății de Medicină, Clinica Medicală din Timișoara și Spitalul CFR. După Al Doilea Război Mondial, a preluat conducerea Secției de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din București și a început cariera sa în gerontologie. În 1952, a devenit directorul primului Institut de Geriatrie din lume.

Ana Aslan a publicat peste 300 de lucrări științifice, inclusiv studii, articole și comunicări. Printre cele mai notabile se numără:

• “Novocaina – factor eutrofic şi regenerativ în tratamentul preventiv şi curativ al bătrâneţii” (1952, în colaborare cu C. I. Parhon)
• “Tratament cu Gerovital H3 în îmbătrânire” (1973)
• “Tehnica şi acţiunea tratamentului cu Gerovital H3. Precizări după 34 ani de folosire” (1985) publicat în “Romanian Journal of Gerontology and Geriatrics”, fondat de Aslan în 1980.

Ana Aslan a fost membră a mai multor organizații prestigioase, inclusiv Academia de Ştiinţe din New York, Uniunea Mondială de Medicină Profilactică şi Igienă Socială, Societatea Naţională de Gerontologie din Chile și Consiliul de Conducere al Asociaţiei Internaţionale de Gerontologie. A fost, de asemenea, președinta Societății Române de Gerontologie și consilier în cadrul Organizației Mondiale a Sănătății. În 1974, a fost numită membru titular al Academiei Republicii Socialiste România.

De-a lungul carierei sale, Ana Aslan a primit numeroase premii și distincții, printre care:

• Premiul internațional și medalia “Leon Bernard” acordate de OMS (1952)
• Ordinul Muncii, Clasa a III-a, România (1958)
• Distincția Științifică, Clasa I, România (1967)
• Merito della Repubblica, Commander Degree, Italia (1969)
• Medalia de Aur, Nicaragua (1971)
• Erou al Muncii Socialiste, România (1971)
• Crucea de Merit, Clasa I a Ordinului de Merit, Germania (1971)
• Diploma de Profesor Extraordinar al Primului Curs Internațional pentru Dezvoltare în Gerontologie și Geriatrie, Fuengirola, Spania (1971)
• Profesor Honoris Causa și Doctor de Onoare al Universității Baraganza Paulista, Brazilia (1973)
• Cavaler al Ordinului “Les Palmes Académiques”, Franța (1974)
• Ordinul “De Orange Nassau”, Commandor Degree, Olanda (1975)
• Premiul Internațional “Dag Hamarskjoeld”, Florența (1977)