4 decembrie 1987: A încetat din viață Constantin Noica, unul dintre cei mai influenți filosofi români

Constantin Noica a avut o viață remarcabilă și complexă, plină de realizări intelectuale și provocări personale. Născut în 1909 într-o familie de aromâni din Vitănești, Teleorman, el a urmat studii liceale la liceele „Dimitrie Cantemir” și „Spiru Haret” din București. A debutat literar în 1927 în revista liceului „Vlăstarul” și a fost profund influențat de profesorul său de matematică, poetul Ion Barbu.

După liceu, Noica s-a înscris la Facultatea de Filosofie și Litere din București, unde a fost marcat de întâlnirea cu Nae Ionescu și a fost contemporan cu figuri marcante precum Mircea Eliade și Emil Cioran. A absolvit în 1931 cu o teză despre lucrul în sine la Kant. După facultate, a servit în Batalionul de Vânători de Munte din Sinaia, s-a angajat ca bibliotecar și a fondat societatea culturală „Criterion”.

În 1934, Noica s-a căsătorit cu Wendy Muston, o englezoaică, și s-a mutat la Sinaia, unde a tradus romanele lui Edgar Wallace. În 1935 a suferit de tuberculoză și a fost operat, rămânând cu un singur rinichi. A petrecut un an la Paris cu o bursă, timp în care s-a alăturat mișcării legionare, influențat de asasinatul lui Corneliu Zelea Codreanu. A renunțat însă la această afiliere după asasinatul lui Nicolae Iorga.

Înţelepciunea nu e ceva care se învaţă, e ceva care se trezeşte.
Constantin Noica

Între 1940 și 1944, a lucrat ca referent de filosofie la Institutul Româno-German din Berlin și a participat la seminariile lui Martin Heidegger. În perioada comunistă, Noica a fost supus restricțiilor severe, inclusiv arest la domiciliu și închisoare. Eliberat în 1964, s-a stabilit la București și a lucrat ca cercetător la Centrul de Logică, organizând seminarii private de filosofie.

În 1975, s-a retras la Păltiniș, județul Sibiu, unde a creat „Școala de la Păltiniș”, un cerc filosofic influent. A murit pe 4 decembrie 1987 și a fost înmormântat la Schitul Păltiniș, după dorința sa, într-o ceremonie oficiată de Mitropolitul Antonie al Ardealului. Viața și lucrările lui Noica continuă să inspire și să provoace gândirea filosofică.

Lucrări filosofice

Opere antume

Mathesis sau bucuriile simple (1934)
Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz şi Kant (1936)
De caelo (1937)
Schiţă pentru istoria lui cum e cu putinţă ceva nou (1940)
Două introduceri şi o trecere spre idealism. Cu traducerea primei introduceri kantiene a Criticei Judecării (1943)
Pagini despre sufletul românesc (1944)
Jurnal filosofic (1944)
Fenomenologia spiritului de GWF Hegel istorisită de Constantin Noica (1962)
Douăzeci şi şapte de trepte ale realului (1969)
Platon: Lysis (cu un eseu despre înţelesul grec al dragostei de oameni şi lucruri) (1969)
Rostirea filozofică românească (1970)
Creaţie şi frumos în rostirea românească (1973)
Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii româneşti (1975)
Despărţirea de Goethe (1975)
Sentimentul românesc al fiinţei (1978)
Spiritul românesc la cumpătul vremii. Şase maladii ale spiritului contemporan. (1978)
Povestiri despre om, după o carte a lui Hegel: Fenomenologia spiritului (1980)
Devenirea întru fiinţă, vol. I: Încercarea asupra filozofiei tradiţionale; vol. II: Tratat de ontologie (1981)
Trei introduceri la devenirea întru fiinţă (1984)
Scrisori despre logica lui Hermes (1986)