Ilie Ilaşcu este un nume ce evocă o poveste dramatică și tulburătoare în istoria recentă a Republicii Moldova și a României. Condamnat la moarte pentru susținerea unirii Republicii Moldova cu România, Ilaşcu a devenit un simbol al luptei pentru drepturile naționale și umane în fața opresiunii.
Pe 5 septembrie 1989, în cadrul unei întâlniri la Tiraspol, Ilaşcu și-a exprimat sprijinul pentru legile lingvistice adoptate de Parlamentul Republicii Moldova, moment în care a fost reținut de polițiști. Aceștia au intervenit pentru a-l proteja de o mulțime de oponenți politici ostili. Începând cu anul 1989, Ilaşcu a fost liderul filialei din Tiraspol al Frontului Popular Moldovenesc, o organizație care milita pentru unirea Republicii Moldova cu România.
În data de 9 decembrie 1993, Curtea Supremă de Justiție a Transnistriei l-a condamnat pe Ilie Ilaşcu pentru mai multe infracțiuni grave, conform Codului Penal al Republicii Socialiste Sovietice din Moldova. Aceste acuzații includeau incitarea la săvârșirea de infracțiuni împotriva securității naționale, organizarea de activități periculoase împotriva statului, asasinarea unui reprezentant al statului, crimă cu premeditare, distrugerea deliberată a proprietății și utilizarea ilegală de muniții sau explozibili. Sentința a fost de moarte prin împușcare, în timp ce ceilalți trei membri ai grupului Ilaşcu au primit condamnări la muncă silnică între 12 și 15 ani, fără drept de recurs.
Procesul a fost marcat de condiții dure și inumane, inculpații fiind ținuți în cuști de fier armat, etichetați drept “extrem de periculoși”. Numeroase organizații internaționale pentru drepturile omului au contestat corectitudinea procesului, sugerând că aceștia au fost urmăriți penal doar pentru apartenența lor la Frontul Popular Moldovenesc și pentru susținerea unirii cu România. În perioada detenției, Ilaşcu a fost ținut în izolare, fără acces la asistență medicală sau vizite din partea familiei.
În pofida condițiilor aspre de detenție, Ilaşcu a fost ales în Parlamentul Republicii Moldova în alegerile din 1994 și 1998, candidând din partea Frontului Popular Creștin Democrat. În octombrie 2000, a primit cetățenia română, renunțând ulterior la cea moldovenească. În același an, a fost ales senator în Parlamentul României din partea Partidului România Mare, reprezentând județul Bacău. A fost reales în 2004 și a rămas membru al Senatului până în 2008.
Eliberarea sa, pe 5 mai 2001, a fost rezultatul presiunilor intense din partea organizațiilor pentru drepturile omului. Ulterior, și ceilalți membri ai grupului Ilaşcu au fost eliberați: Alexandru Leșco pe 2 iunie 2004, Andrei Ivanțoc pe 2 iunie 2007, și Tudor Petrov Popa pe 4 iunie 2007.
Autoritățile ruse au negat constant orice implicare în arestarea și condamnarea grupului Ilaşcu. Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că Rusia trebuie să plătească despăgubiri de 187.000 de euro lui Ilie Ilaşcu, recunoscând astfel nedreptatea suferită de acesta.
Comments are closed.