Filarmonica „George Enescu” reprezintă una dintre cele mai importante instituții muzicale ale României, fiind un reper în promovarea muzicii clasice. Își are originea în anul 1868, odată cu înființarea „Societății Filarmonice Române” de către Eduard Wachmann. Scopul inițial a fost formarea unei orchestre simfonice permanente, dedicată propagării culturii muzicale și familiarizării publicului larg cu marile capodopere ale muzicii clasice universale.
Primul concert a fost susținut în decembrie 1868, sub conducerea fondatorului Eduard Wachmann. Un moment de cotitură în istoria Filarmonicii a avut loc în 1889, odată cu inaugurarea Ateneului Român, care devine de atunci până în prezent locul tradițional de desfășurare al concertelor. Ateneul, simbol al culturii naționale, a devenit sediul oficial al Filarmonicii.
După Eduard Wachmann, conducerea artistică a fost preluată de Dimitrie Dinicu (1868–1936), urmat apoi de George Georgescu (1887–1964), un dirijor de renume internațional, format sub îndrumarea lui Arthur Nikisch și Richard Strauss. Sub conducerea lui Georgescu, repertoriul instituției s-a modernizat, iar Filarmonica a pășit pe scena muzicii internaționale prin turnee în străinătate și colaborări cu mari artiști ai vremii, precum Jacques Thibaud, Pablo Casals, Igor Stravinski, Enrico Mainardi, Alfred Cortot, Maurice Ravel, Richard Strauss, Yehudi Menuhin sau Herbert von Karajan.
Filarmonica „George Enescu” continuă să fie un simbol al excelenței în arta muzicală, contribuind la promovarea patrimoniului cultural românesc și la dezvoltarea dialogului cultural internațional.
Comentariile sunt închise.