Calendar istoric: 27 IULIE
1807: Constantin Ipsilanti este domn pentru a treia oară în Țara Românească (27 iulie – 16 august 1807).
1865: România a aderat la Convenția telegrafică internațională de la Paris, semnată la 17 mai 1865 (27 iulie/8 august).
1921: S-a născut Eugen Coșeriu, comuna Mihăileni, județul interbelic Bălți, România, azi în Republica Moldova – d. 7 septembrie 2002, Tübingen, Germania) a fost un lingvist român din exil, membru de onoare al Academiei Române (din 1991). Este fondatorul primei școli lingvistice din America de Sud și al Școlii lingvistice de la Tübingen. Părinte a ceea ce azi se numește lingvistica integrală, Eugeniu Coșeriu este unul dintre cei mai importanți lingviști ai secolului XX.
1956: România devine membru al Organizatiei Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), fondată în 1945.
1962: A încetat din viață Ion Țuculescu, personalitate complexă, biolog și medic, s-a făcut cunoscut însă mai ales ca pictor.
Pictura lui Țuculescu frapează prin excepționala ei forță cromatică, culorile sale obligă însă să se vorbească mai curând despre magia decât despre violența lor. Astfel încât nu este hazardat să se spună că avem de a face cu un “expresionist întârziat de extracție impresionistă”, oricât de paradoxal ar părea această afirmație. În realitate opera lui Țuculescu este produsul unic al unui artist original de geniu, care tocmai prin aceasta se refuză oricărei încadrări artificiale.
1966: A încetat din viață Ion Mușlea, etnolog român.
2007: A încetat din viață Victor Frunză, scriitor, disident și jurnalist român. Victor Frunză s-a născut la 8 iunie 1935, în comuna Dumitrești, pe atunci jud. Râmnicu-Sărat. A urmat școala primară în comuna natală și Liceul Economic din Râmnicu Sărat. În anul 1952, imediat după absolvirea liceului, se înscrie la facultatea de ziaristică din București (1952-1953) și apoi la facultatea de ziaristică a Universității “Lomonosov” din Moscova (1953-1958). A lucrat ca redactor și realizator de emisiuni culturale la Radiodifuziunea Română (1958-1978), apoi la Televiziunea Română (1968-1971). A fost profesor de jurnalism audio-vizual la facultatea de ziaristică în cadrul Academiei “Ștefan Gheorghiu”, București.
În 1978 publică prin intermediul agenției de știri Reuters o scrisoare critică la adresa regimului de dictatură din R.S.R.. Anchetat și expulzat din țară în 1980, se stabilește, împreună cu soția și fiul său, la Århus, Danemarca. Înființează editura “Nord”, care din 1989 va avea denumirea “Victor Frunză – EVF”. Editează revista de studii asupra fenomenului politic românesc: Alergătorul de la Marathon”. Publică o seamă de lucrări politice și istorice, între care eseurile consacrate drepturilor și libertăților omului, “Pentru drepturile omului în România”, Danemarca, 1982, și ampla lucrare istorică consacrată comunismului românesc “Istoria P.C.R.” Danemarca, 1984. La începutul anului 1981 Securitatea avea intenția să-l asasineze și pe el, alături de Emil Georgescu, care lucra la Europa Liberă.
Este membru fondator al Alianței Civice (1990), membru în Consiliul Național (din 1995), membru al Senatului AC (2000).
În ultimii ani ai vieții Victor Frunză a participat la numeroase colocvii, conferințe și simpozioane literare sau istorice, printre care “Școala de vară” a Memorialul victimelor comunismului de la Sighet. A ajutat numeroși tineri autori, cercetători sau publiciști să se lanseze, primindu-i și sfătuindu-i “părintește” în biroul editurii sale din Calea Moșilor. Urna cu cenușa lui Victor Frunză a fost dusă la 1 octombrie 2007 în România de familia sa. Soția, Natela, și fiul, Dan, au transportat urna la Râmnicu Sărat, unde la 6 octombrie a avut loc o slujbă de pomenire, după care cenușa a fost răspândită în apele râului râului Râmnic. Scriitorul Dumitru Ion Dincă, unul dintre executorii testamentari ai lui Victor Frunză, a declarat că “cea din urmă dorință a marelui ziarist și dizident politic a fost ca cenușa să revină în locurile de unde și-a tras seva”.
sursa: wikipedia
Comments are closed.