CALENDAR ISTORIC: 27 ianuarie
98: După moartea lui Nerva pe tronul Imperiului Roman a urcat Marcus Ulpius Traianus (98 – 117). În timpul domniei lui, Imperiul Roman a căpătat cea mai mare extindere teritorială. În 106 intră în componența sa și Dacia.
1855: Conducerea Școlii ostășești din București solicită Eforiei școalelor publicarea lucrării lui Nicolae Bălcescu “Puterea armată și artă militară la români”. Lucrarea era folosită pentru predarea cursului de istorie militară.
1861: S-a născut Mareşalul Constantin Prezan, erou al Primului Război Mondial
A fost contemporan sau participant activ la patru războaie: 1877-1878, 1913, la Primul Război Mondial și la Al Doilea Război Mondial.
Constantin Prezan a fost ofițer de carieră, provenit din arma geniu. Și-a făcut studiile de specialitate la școli militare de prestigiu din România și Franța, parcurgând ierarhic toată ierarhia militară, de la sublocotenent la până la general de corp de armată, cel mai înalt grad militar din Armata Regală Română. În anul 1930 i s-a acordat demnitatea onorifică de „Mareșal al României”, ca recunoaștere a meritelor sale pe timpul cât a comandat Armata de Nord și Marele Cartier General.
În campaniile din 1917 și 1918 s-a aflat în fruntea Marelui Cartier General, coordonând acțiunile trupelor române în bătăliile decisive de la Mărăști, Mărășești și Oituz și în cele împotriva Ungariei, încheiate cu zdrobirea militară a acesteia.
Grade militare:
sergent (1879)
sublocotenent (1880)
locotenent (1883)
căpitan (1887)
maior (1892)
locotenent-colonel (1895)
colonel (1901)
general de brigadă (1907)
general de divizie (1914)
general de corp de armată (1916)
mareşal al României (1930)
A comandat și a activat în următoarele structuri militare:
Regimentul 7 Linie (1880)
Batalionul 2 Geniu-Bucureşti (1880-1882, 1889-1890)
Regimentul 1 Geniu (1882-1883)
Şcoala de Aplicaţii de Artilerie şi Geniu din Bucureşti (profesor-ajutor, 1886-1888, 1888-1889)
Şcoala de ofiţeri de infanterie şi cavalerie (1888)
delegat al Ministerului de Război la Magdeburg (Germania) pentru supravegherea fabricării materialului de apărare necesar liniei fortificate Focşani-Nămoloasa-Galaţi (1890-1891)
şeful Sectorului 2 lucru al Cetăţii Bucureşti din Regimentul 1 Geniu (1891-1892)
comandant al Batalionului de Geniu din Regimentul 1 Geniu (1892-1894)
Administraţia Centrală a Ministerului de Război (1894-1895)
şeful serviciului geniu din Corpul 2 Armată (1895-1896)
comandant al Cetăţii Bucureşti (1896)
ofiţer în Statul Major Regal, adjutant al principelui Ferdinand (1896-1901)
comandant al Regimentului 7 Infanterie “Racova” nr. 25-Vaslui (1901-1904)
comandant al Brigăzii 13 Infanterie-Bârlad (1904-1910)
comandant al Diviziei 10 (1910-1911), 7 Infanterie (1911-1914)
comandant al Corpului 3 Armată (1914)
comandant al Corpului 4 Armată (1915-1916)
comandant al Armatei a 4-a de Nord (15 august- 9 noiembrie 1916)
comandant al Grupului de Armate General Prezan” (noiembrie-decembrie 1916)
şef al Marelui Cartier General ( decembrie 1916 – aprilie l918, noiembrie 1918 – aprilie 1920)
În perioada aprilie-octombrie 1918 a fost pensionat, iar în aprilie 1920 a fost trecut definitiv în rezervă.
Decoraţii şi medalii:
“Steaua României”, clasa a V-a (1896)
“Mihai Viteazul”, clasa a III-a (1916), clasa a II-a (1917), clasa I-a (1920)
“Hohenzollern”, clasa a II-a,
”Tacova”, în grad de comandor (1896), Serbia
“Sf. Ana” în grad de comandor (1896), Rusia
“Coroana Regală”, clasa a II-a (1897), Germania
“Alexandru”, în grad de comandor (1897), Bulgaria.
La 12 februarie 1937 regele Carol al II-lea i-a conferit mareşalului Prezan colanul Ordinului “Carol I”, una dintre cele mai înalte decoraţii ale statului român.Istoricul Nicolae Iorga l-a caracterizat astfel:
„Constantin Prezan, se dovedise nesimțitor la curentele populare care avuseseră atâta influență asupra celuilalt mare general al războiului, Alexandru Averescu. Acțiunea sa de străbatere în Ardeal fusese eficace și se menținuse și după catastrofa din Muntenia. Ajuns conducător al defensivei din Moldova, arătase sânge rece, dreaptă măsură, atât optimism cât trebuia pentru a domina dezorientarea și demoralizarea și pentru a fi gata oricând de hotărârile reparatoare ale revanșei. Ieșise complet curat, numai cu moșioara sa din Roman (Schinetea)-Vaslui, dintr-o situație în care atâția au făcut avere. Avea o singură dorință: de a putea să organizeze, fără servituți de partid, armata pe care o condusese cu atâta demnitate.”
Nicolae Iorga, O viață de om, așa cum a fost.
1988: Inaugurarea Bibliotecii Române din Paris.
1992: A fost semnat Tratatul de prietenie, colaborare și bună vecinatate cu Bulgaria.
Surse:
http://presamil.ro/160-de-ani-de-la-nasterea-maresalului-constantin-prezan/
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Constantin_Prezan
Comments are closed.