Ion Heliade-Rădulescu – Figură centrală a culturii românești
Biografie și educație
Născut la 6 ianuarie 1802, în Târgoviște, Ion Heliade-Rădulescu provenea dintr-o familie cu origini diverse: tatăl său, Ilie Rădulescu, a fost militar în armata rusă, iar mama, Eufrosina Danielopol, făcea parte dintr-o familie de negustori greci sau aromâni din București.
Și-a început educația în limba greacă, iar lectura în limba română a început abia la vârsta de zece ani, folosind cărți cu alfabet chirilic. A fost pasionat de literatura populară și religioasă. Studiile le-a continuat la Academia Domnească de la Schitu Măgureanu, unde a fost influențat de filosofia iluministă și operele unor gânditori precum Voltaire, Rousseau și Montesquieu.
De asemenea, a studiat retorica și poetica după autori clasici francezi ca Boileau, La Harpe și Marmontel. Numele “Eliade” sau “Eliad”, folosit adesea de el, provine din forma grecească a prenumelui tatălui său.
Activitate politică și culturală
A jucat un rol important în Revoluția de la 1848. În tipografia proprie a tipărit Proclamația de la Islaz, în 2.000 de exemplare, și a ocupat funcția de ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice în guvernele provizorii.
Exilat între anii 1848–1859 la Paris, Chios și Constantinopol, s-a întors ulterior în țară, iar între 1867–1870 a fost președinte al Societății Academice, precursoarea Academiei Române.
Operă și contribuții
Ion Heliade-Rădulescu a publicat numeroase volume de poezie și proză, lucrări de gramatică, manuale școlare, texte de istorie, filozofie și memorialistică. De asemenea, a tradus din literatura universală, fiind un pionier al culturii scrise moderne din România.
„Fără școală să nu aștepte nimeni nici părinți buni, nici fii buni, și prin urmare nici stat bine organizat și bine cârmuit și păstorit.” Ion Heliade Rădulescu
Comentariile sunt închise.