De-a lungul timpului, ansamblul Cotroceni a suferit mai multe modificări, dar și-a păstrat constant funcția religioasă și de reședință domnească. Mănăstirea Cotroceni, cea mai importantă ctitorie a domnitorului Şerban Cantacuzino, era înconjurată de ziduri și avea în centru frumoasa biserică în stil brâncovenesc cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (15 august) și „Sfinții Serghie și Vah” (7 octombrie), hramuri alese în relaţie cu evenimente din viaţa personală a domnitorului Şerban Cantacuzino. Asemănătoare arhitectonic cu cea a deosebitei ctitorii a strămoşului său, Neagoe Basarab, de la Curtea de Argeş, biserica de la Cotroceni ocupa poziţia centrală, pe laturi ridicându-se palatul domnesc, casele egumeneşti (stăreţia), clopotniţa, chiliile, trapeza, cuhniile şi un paraclis. În 1682, Şerban Cantacuzino a închinat mănăstirea Cotroceni întregii comunităţii monastice de la Muntele Athos, stabilind ca egumenul să fie trimis de la Sfântul Munte, călugării de acolo primind ca ajutor anual o parte din veniturile acestei mănăstiri. Şerban Cantacuzino a fost înmormântat în cripta din biserica de la Cotroceni, ulterior mănăstirea devenind o necropolă a Cantacuzinilor.
Pe întreaga perioadă a domniei sale (1678 – 1688) Șerban Cantacuzino și-a avut reședința în casele domnești de la mănăstirea Cotroceni. Acestea se găseau pe latura nordică a curții și aveau: „patru camere la parter, iar prin intermediul a două scări se făcea legătura cu etajul care avea zece camere ce duceau spre două săli.
La subsol se afla pivnița de mari dimensiuni care servea la depozitarea unor mari cantități de alimente și vinuri și ocazional ca temniță”.
Incinta mănăstirii era de formă pătrată, un patrulater în mijlocul căruia se afla biserica – monument de referință pentru arhitectura și arta românească de la confluența secolelor XVII și XVIII.
În legătură cu biserica putem spune ca avea ca lungime 31,5 m și o înălțime de 13,5 m. Pridvorul era sprijinit pe 10 coloane octogonale din piatra unite prin arce semicirculare. Biserica era înconjurată de un brâu median sculptat, aflat la 2/3 din înălțimea locașului. Interiorul era dominat de 12 coloane de piatră sculptată, care se aflau în pridvor și pe care se sprijinea o cupolă. Iconostasul din lemn avea o bogată ornamentație sculptată și aurită, care încadra icoanele împărătești. Pictorul bisericii a fost celebrul Pârvu Mutu.
Pe latura sudică se aflau clădirile stăreției și chiliile călugărilor greci care administrau mănăstirea, iar pe partea vestică se afla turnul clopotniță împreună cu un alt sir de chilii de-o parte și de alta a acestuia.
surse: muzeulcotroceni.ro, wikipedia.org
Comments are closed.