Mănăstirea Cotroceni – reședință domnească și monument brâncovenesc de referință
Ansamblul Cotroceni, fondat de domnitorul Șerban Cantacuzino, este una dintre cele mai importante ctitorii religioase și arhitecturale din secolul al XVII-lea. De-a lungul timpului, a suferit numeroase modificări, dar și-a păstrat funcțiile esențiale: religioasă și rezidențială.
Biserica mănăstirii – centru spiritual și arhitectural
Biserica în stil brâncovenesc, cu hramurile Adormirea Maicii Domnului (15 august) și Sfinții Serghie și Vah (7 octombrie), a fost poziționată central în cadrul ansamblului. Lungimea de 31,5 m și înălțimea de 13,5 m, împreună cu elementele decorative – coloane din piatră, brâu sculptat și iconostas aurit, realizat de Pârvu Mutu – o plasează printre cele mai rafinate exemple de arhitectură religioasă românească.
Organizarea ansamblului Cotroceni
În jurul bisericii se aflau:
- Palatul domnesc, pe latura nordică – reședința domnitorului, cu camere multiple și pivniță folosită ca depozit și ocazional ca temniță
- Clădirile egumenești și chiliile călugărilor, situate pe laturile sudică și vestică
- Clopotnița și paraclisul, care completau funcționalitatea mănăstirii
- Trapeza și cuhniile, spațiile de servire și preparare a mesei
Relația cu Muntele Athos
În 1682, Șerban Cantacuzino a închinat mănăstirea Cotroceni comunității monahale de la Muntele Athos, stabilind ca egumenul să fie trimis de acolo, iar o parte din veniturile mănăstirii să susțină călugării athoniți. Această legătură întărea influența spirituală și autoritatea mănăstirii în spațiul ortodox.
Necropolă a Cantacuzinilor
Domnitorul Șerban Cantacuzino a fost înmormântat în cripta bisericii, iar mănăstirea a devenit ulterior necropolă a familiei Cantacuzino, păstrând și astăzi o profundă încărcătură istorică și simbolică.
surse: muzeulcotroceni.ro, wikipedia.org
Comentariile sunt închise.