Institutul de Speologie „Emil Racoviță” este o instituție științifică de prestigiu aflată sub coordonarea Academiei Române, dedicată cercetării în domeniul speologiei. A fost înființat printr-o lege specială, promulgată la 26 aprilie 1920, și a funcționat inițial în cadrul Facultății de Științe din Cluj. Fondatorul și primul director al institutului a fost Emil Racoviță, unul dintre pionierii biospeologiei, conducând instituția până la decesul său, în anul 1947.
Între anii 1920 și 1956, institutul și-a desfășurat activitatea în Cluj, cu excepția perioadei 1940–1945, când Universitatea s-a refugiat la Sibiu din cauza contextului istoric. După această perioadă, instituția a fost transferată la București. În urma scăderii finanțării în timpul guvernului condus de Nicolae Iorga, activitatea de cercetare a cunoscut un declin după anul 1931.
Relansarea a avut loc în 1960, când institutul a intrat sub egida Academiei Române și a primit oficial denumirea „Emil Racoviță”. La scurt timp, în 1959, au fost construite Stațiunea de Cercetări Speologice și Laboratorul Subteran de la Cloșani, județul Gorj, aflate în apropierea Peșterii Cloșani. Acestea sunt destinate cercetărilor în mineralogie și biospeologie.
Din 1962, institutul publică anual revista științifică Travaux de L’Institut de Spéologie “Émile Racovitza”, cunoscută și sub denumirea abreviată SpeoTravaux, care cuprinde studii importante din domeniul speologiei.
Comentariile sunt închise.