Pe 9 /21 mai 1877, sesiunea extraordinară a Adunării Deputaţilor a proclamat Independenţa României. În discursul său memorabil, Mihail Kogâlniceanu declara în Parlamentul ţării: „suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”. A doua zi, proclamaţia a fost semnată de principele Carol I. Guvernul român a hotărât încetarea plăţii tributului de 914.000 lei, suma fiind direcţionată către bugetul apărării. Potrivit istoricilor, iniţial puterile europene au primit cu rezervă Proclamaţia de Independenţă (Franţa) sau chiar ostilitate (Imperiul Otoman şi Regatul Unit), însă opinia publică internaţională a fost favorabilă luptei poporului român.
Imperiul Rus a concentrat pentru luptele din Balcani 260.000 de soldaţi cu 802 tunuri, iar Imperiul Otoman 186.000 de soldaţi cu 210 tunuri. Românii i-au sprijinit pe ruşi, iar cele mai importante bătălii la care au participat au fost asediul Plevnei şi asediul Vidinului, oraşe aflate în Bulgaria, primul în zona centrală, iar al doilea pe malul Dunării. Aproape 5.000 de români au murit în timpul bătăliilor, iar alte câteva mii au fost răniţi. De asemenea, aproape 20.000 de oameni s-au întors bolnavi de pe front. Pierderile suferite de ruşi şi otomani au fost mult mai mari.
„Se zice că rolul ţării noastre în acest resbel se va termina curând, căci nu ne vom duce prea departe în interiorul Turciei, şi trupele noastre, care au trecut înainte sunt foarte bine primite de locuitorii din Bulgaria, care mai toţi sunt români. Turcii şi cerchesii fug dinaintea noastră şi pe unde îi întâlnesc trupele noastre îi fac prizonieri pe cei armaţi, iar pe locuitorii paşnici îi lasă în pace”, scria tânărul locotenent C. Mihăiescu, devenit ulterior general, într-o scrisoare de pe front, adresată soţiei în vara anului 1877.
Pentru români, Războiul ruso-turc din 1877 – 1878 a reprezentat Războiul de independenţă al României. Conflictul dintre cele două imperii, în care românii s-au alăturat ruşilor, şi-a avut originea, spun istoricii, într-o răspândire a naţionalismului în Peninsula Balcanică şi în dorinţa Rusiei de a recupera pierderile teritoriale.
În urma războiului, principatele România, Serbia şi Muntenegru şi-au proclamat oficial independenţa faţă de Imperiul Otoman, după mai multe secole în care s-au aflat sub dominaţia acestuia, iar statul bulgar a fost reînfiinţat cu numele de Principatul Bulgariei. În 1878, Bosnia şi Herţegovina au intrat în componenţa Imperiului Austro-ungar, Cipru a fost plasat sub administraţie britanică, iar Imperiul Rus a anexat sudul Basarabiei.
Comments are closed.