Press "Enter" to skip to content

2 aprilie 1867: Mihai Eminescu a publicat, în Familia, poemul „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie.”

Poezia lui Mihai Eminescu ‘Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie’ ne-a fost sădită în suflete încă din copilărie, iar versurile ei fac inimi să vibreze de emoție:

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,

Țara mea de glorii, țara mea de dor,

Brațele nervoase, arma de tărie,

La trecutu-ți mare, mare viitor!

Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,

Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc;

Căci rămâne stânca, deși moare valul,

Dulce Românie, asta ți-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul

Spada ta de sânge dușman fumegând,

Și deasupra idrei fluture cu vântul

Visul tău de glorii falnic triumfând,

Spună lumii large steaguri tricoloare,

Spună ce-i poporul mare, românesc,

Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,

Dulce Românie, asta ți-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,

Pe altarul Vestei tainic surâzând,

Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,

Când cu lampa-i zboară lumea luminând,

El pe sânu-ți vergin încă să coboare,

Guste fericirea raiului ceresc,

Tu îl strânge-n brațe, tu îi fă altare,

Dulce Românie, asta ți-o doresc.

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie!

Tânără mireasă, mamă cu amor!

Fiii tăi trăiască numai în frăție

Ca a nopții stele, ca a zilei zori,

Viață în vecie, glorii, bucurie,

Arme cu tărie, suflet românesc,

HTML Image as link
Qries

Vis de vitejie, fală și mândrie,

Dulce Românie, asta ți-o doresc!

Comments are closed.

HTML Image as link
Qries