Pe 17 iunie 1473, călugărul Nicodim de la mănăstirea Neamț a finalizat „Tetraevangheliarul”, o lucrare renumită pentru miniaturile sale și pentru portretul lui Ștefan cel Mare, pe care domnitorul l-a dăruit mănăstirii Humor. Din acest motiv, manuscrisul este cunoscut astăzi sub numele de „Tetraevangheliarul de la Humor”.
Evangheliarul de la Humor, cunoscut și sub numele de Tetraevangheliarul sau Tetraevanghelul, este unul dintre cele mai celebre manuscrise miniate românești. Acest faimos manuscris nu este prețuit doar pentru calitățile sale artistice, recunoscute pe scară largă, ci și pentru faptul că include celebrul portret votiv al lui Ștefan cel Mare, considerat cea mai autentică imagine a marelui voievod.
Istoria Evangheliarului de la Humor începe cu ordinul lui Ștefan cel Mare, care a cerut ieromonahului Nicodim de la Mănăstirea Putna să scrie și să miniaturizeze manuscrisul pentru Mănăstirea Humorului. Finalizat pe 17 iunie 1473, manuscrisul conține o inscripție de donație pe fila 265 verso, caligrafiată în slavonă: “Binecredinciosul și de Hristos iubitorul țar, Io Ștefan voievod, domnul Țării Moldo-Vlahiei, a dat să se scrie acest Tetraevanghel cu mâna ieromonahului Nicodim și l-a dăruit mănăstirii de la Humor, intru pomenirea sufletului său și al părinților săi și al copiilor săi, egumen fiind atunci popa Gheorghe, și s-a sfârșit în luna iunie 17, în anul 6981 (= 1473)”.
Pe 20 noiembrie 1487, manuscrisul a fost îmbrăcat în ferecătură, la ordinul aceluiași voievod, la Mănăstirea Humorului. Pe prima copertă este gravată pisania în slavonă: “Io Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu domnul Țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a ferecat această Evanghelie în mănăstirea de la Humor, în anul 6995 (= 1487), noiembrie 20”.
Manuscrisul a avut o istorie tumultoasă, reflectând veacurile prin care a trecut. În 1538, pentru a nu cădea pradă invaziei lui Soliman Magnificul, a fost trimis în Transilvania și păstrat timp de trei ani de Petru Rareș, refugiat acolo după înfrângerea sa de către turci. În 1541, Petru Rareș a dus manuscrisul la Constantinopol, de unde l-a adus înapoi la Suceava și ulterior la Mănăstirea Humor.
În 1653, Evangheliarul a fost capturat de cazaci și recuperat de soldații generalului transilvănean Ioan Kemeny, care veniseră în ajutorul logofătului Gheorghe Ștefan. Ajungând domn al Moldovei, Gheorghe Ștefan a răscumpărat cartea de la generalul Kemeny și a returnat-o Mănăstirii Humor pe 25 septembrie 1657.
În 1783, odată cu exproprierea și desființarea mănăstirilor și schiturilor bucovinene de către imperialii austrieci, manuscrisul a dispărut din atenția publicului. Aproape un secol mai târziu, în septembrie 1881, episcopul Melchisedec al Romanului a redescoperit Evangheliarul la Mitropolia din Cernăuți. La cererea episcopului și a lui Ion Ghica, manuscrisul a fost trimis Academiei Române pentru cercetare, ajungând mai întâi la Iași și apoi la București pe 27 noiembrie 1881.
În perioada 1940-1948, Evangheliarul a fost păstrat printre odoarele Mănăstirii Dragomirna, iar între 1948 și 1957 a fost expus în muzeul aceleași mănăstiri. În 1957, manuscrisul a fost transferat și expus în Muzeul Mănăstirii Putna. Din 1973, manuscrisul se află la Muzeul de Istorie al României, iar la Putna este expus un facsimil realizat de graficianul D. Dănăilă.
Ferecătura de argint aurit care îmbracă Evangheliarul de la Humor este decorată cu reliefuri figurative realizate în tehnica au repousse. Pe prima copertă este reprezentată scena Pogorârii lui Iisus la iad, iar pe a doua copertă scena Adormirii Maicii Domnului.
Evangheliarul de la Humor conține 278 de file de pergament, scrise în slavonă, cu excepția primei și ultimei file, care sunt albe. Textul este caligrafiat în litere semiunciale, cu cerneală neagră și, pe alocuri, aurită. Paginile de titlu ale Evangheliilor sunt împodobite cu frontispicii elaborate, decorate cu motive florale și geometrice în aur și culori vii.
Sfintele Evanghelii sunt ordonate conform Noului Testament (Matei, Marcu, Luca și Ioan), fiecare fiind precedată de o miniatură a autorului. Pe fila 266 verso este ilustrat portretul votiv al lui Ștefan cel Mare, considerat cea mai veridică imagine a domnitorului. Portretul îl arată pe Ștefan în postura de donator, îngenuncheat la picioarele Fecioarei cu Pruncul, oferind manuscrisul lui Iisus. Voievodul este înfățișat cu coroana sa de aur și îmbrăcat într-o mantie roșie, subliniindu-se astfel autoritatea și măreția sa.
Această lucrare impresionantă nu este doar o piesă de artă, ci și un document istoric de o valoare inestimabilă, care păstrează vie memoria marelui voievod Ștefan cel Mare și a epocii sale.
Comments are closed.