Mihail Kogălniceanu (6 septembrie 1817 – 1 iulie 1891) a fost un om politic român de orientare liberală, avocat, istoric, publicist și om de cultură. A fost cel de-al treilea prim-ministru al României, ministru de externe în mai multe guverne, membru fondator al Academiei Române și al Partidului Național Liberal.
Kogălniceanu s-a născut în Iași, Moldova, într-o familie de boieri. A studiat la Academia Mihăileană din Iași, apoi la Universitatea din Paris, unde a obținut doctoratul în drept. După studii, a revenit în Moldova și a început o carieră politică.
A fost unul dintre ideologii Revoluției de la 1848 în Moldova, fiind autorul petiției Dorințele partidei naționale din Moldova. Revoluția a fost înăbușită de turci, dar Kogălniceanu a continuat să lupte pentru independența României. În 1859, a fost unul dintre principalii promotori ai Unirii Principatelor Române.
După Unirea Principatelor, Kogălniceanu a fost numit prim-ministru al României. În această calitate, a promovat o serie de reforme importante, printre care abolirea iobăgiei, secularizarea averilor mănăstirești și înființarea Universității din București.
În 1877, Kogălniceanu a fost ministru de externe al României în timpul Războiului de Independență. În calitate de ministru de externe, a negociat Tratatul de la Berlin, care a recunoscut independența României.
citiți continuarea pe :www.voceanationala.ro
Comments are closed.